vineri, 28 noiembrie 2014

„Jurnalul Annei Frank” de Anna Frank- Recenzie



Le mulțumesc celor de la Bookia.ro pentru această carte minunată, care a fost savurată pe deplin de ființa mea!

Am tot amânat lectura acestei cărţi pentru că tot găseam titluri interesante, care îmi “făceau cu ochiul “ sau pentru simplul fapt că nu aveam timp.

Savurat pe deplin de conştiinţa mea înfometată de reverie, jurnalul a reuşit să îmi atingă cele mai sensibile coarde, stârnind un amalgam de sentimente. Aş fi regretat enorm dacă nu aş fi parcurs aceste pagini.
Din 1947, când s-a publicat pentru prima oară în Ţările de Jos, într-o ediţie îngrijită de tatăl ei, Otto Frank, “Jurnalul Annei Frank” a fost tradus în peste 65 de limbi. S-a vândut în întreaga lume în peste 30 de milioane de exemplare- un număr exorbitant, după cum se observă. De ce atât de preţios şi considerat atât de important? Anne Frank este, probabil, un nume familiar chiar şi pentru cei care nu au citit jurnalul, caci reprezinta un document extreme de important, din cadrul celui de-al Doilea Război Mondial.

Împreună cu familia ei şi alţi evrei, Anna Frank este nevoită să se ascundă în Anexă. Urmează să locuiască aici doi ani (6 iulie 1942- 4 august 1944), după modelul unei vieţi clandestine. Sunt obligaţi de circumstanţe să păstreaze liniştea până când pleacă muncitorii din fabrica, iar ferestrele sunt ţinute închise pentru a nu da nimănui de bănuit că cineva ar putea locui în încaperea respectivă. Cea mai îngrozitoare condiţie, pentru ea, era aceea de a nu putea râde când simţea nevoia (ceea ce era aparent imposibil, în contrast cu personalitatea ei ludică) şi îi lipseau plimbările prin natură (“Pentru oricine se teme, este singur sau nefericit, este cu siguranţă cea mai bună metodă să se ducă undeva în natură unde este complet singur, singur cu cerul, cu natura şi cu Dumnezeu. Atunci, abia atunci, simţi că totul e aşa cum trebuie să fie şi că Dumnezeu vrea să vadă oamenii în simpla şi frumoasa natură, fericiţi”). Cu toate acestea, finalul este prezentat într-o ipostază tragică: cei opt locatari ai Anexei sunt arestaţi şi deportaţi cu ultimul transport spre Auschwitz, iar cu excepţia lui Otto Frank, toţi vor muri. Astfel, tatăl Annei va publica şi va face cunoscut, în toata lumea, jurnalul fiicei sale.

Stil precis,scurt, dar ironizant (“ o să le arat eu  ca Anne Frank e unsă cu toate alifiile şi-or să se minuneze şi-or să-şi închidă numaidecât fleanca”), impregnat de oralitate şi fineţe psihologică, Anna se adresează jurnalului pe care îl primeşte de ziua ei, numindu-l “Kitty”, ca şi cum s-ar adresa celei mai bune prietene, prezentându-i gândurile, sentimentele şi frământarile sale cele mai ascunse. Sincer, când l-am răsfoit prima dată, chiar asta am crezut. Nu îmi imaginam că numele acesta îi va fi atribuit jurnalului propriu-zis.

Consider că această carte ar trebui să fie lectură obligatorie, căci răscoleşte orizontul sufletului şi determină meditări profunde asupra valorilor etice, cum ar fi libertatea, pe care, fiecare dintre noi ar trebui să o preţuim mai mult.

Este o carte emoţionantă, tapetată de autenticitate, care reverberează şi în prezent vocea acestei fiinţe umane de doar 13 ani, provocând o transpunere revoltată în ceea ce priveşte consecinţele acestui război. Astfel, jurnalul conturează, în fond, un personaj puternic, nuanţat de speranţa, impresionând prin maturitatea de care dă dovadă.

În ceea ce priveşte exegeţii, Phillip Roth apreciază că : “Era o tânară minunată. Era cineva la cei treisprezece ani ai ei… Ardoarea, spiritul care o animă-mereu active, punând mereu lucrurile în mişcare… E ca o surioară pasională a lui Kafka, este fetişa lui pierdută.”

Citate:

“Atâta timp cât poţi privi cerul fără teamă, ştii că eşti curat pe dinăuntru şi că vei fi din nou fericit. Şi atâta timp cât există această mulţumire interioară, mulţumirea pentru natură, Dumnezeu şi multe altele, atâta timp cât o porţi în tine, vei putea deveni din nou fericit. Poţi pierde totul: bogaţia, prestigiul, dar mulţumirea interioară poate fi doar ascunsă şi te va face, atâta timp cât trăieşti, din nou şi din nou fericit”.
“Lenea poate să pară atractivă, dar numai munca oferă satisfacţii”.
“Cine ar fi crezut vreodată că se pot petrece atât de multe în sufletul unei tinere fete?”

Îi îmbrățișez cu mare drag pe cei de la Bookia și le mulțumesc, încă o dată, pentru posibilitatea de a citi această carte care merită citită, care poate fi comandată de AICI. De asemenea, vă invit să profitați de MARILE reduceri, cu ocazia Black Friday. 

Editura Humanitas
392 pagini



12 comentarii:

  1. Cartea e superba, iar recenzia super reusita. Multumesc, Andrei!

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari pentru colaborarea cu Bookia, faci o treaba super si meriti. Imi place cum ti-a evoluat blogul! :) Cristi

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc Cristian, apreciez. Datorez multe unei persoane foarte dragi. Succes, te mai aștept pe aici!

      Ștergere
  3. Aştept de ceva timp să citesc această carte, plus că am auzit că e foarte bine scrisă. Frumoasă recenzie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc frumos, merită! Week-end minunat, te mai aștept!

      Ștergere
  4. De mult intenționam să citesc această carte, dar nu m-a convins nicio recenzie până acum! Mersi şi ține-o tot aşa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Crede-mă, merită. Anna e un suflet ce trebuie explorat de toate inimile doritoare de sensibilitate, frumusețe și, într-o doză mare, bunătate! Succes, te mai aștept!

      Ștergere
  5. Eu am tot amanat cartea asta pentru ca faceam involuntar legatura cu ororile celui de-Al Doilea Razboi Mondial, insa acum ma bucur foarte mult ca am citit-o. Cel mai mult imi place felul in care Anne evolueaza in timp ce scrie, lucru care poate fi observat extrem de usor. Desi realitatea ei ramane neschimbata pentru ca traieste in acelasi spatiu restrans si are acces la aceleasi persoane, ea vede lucrurile altfel, mai matur. Mi se pare o carte uimitoare in special din aceasta cauza

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună, Anca, și mulțumesc că ai trecut pe aici. Într-adevăr, acest jurnal este un jurnal de suflet, dar, în același timp, foarte trist, prezentând un copil îmbătrânit înainte de vreme și trecut prin cărbunele vieții. E o carte care-mi va rămâne mereu în suflet, nu doar pentru intensitatea emoției, ci și pentru sufletul Annei. O zi frumoasă!

      Ștergere
  6. Am inteles ca e destul de interesanta cartea, dar sper sa imi fac curaj sa o citesc..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este! :) Și emoționantă, în același timp!

      Ștergere