duminică, 23 noiembrie 2014

„Vecinul” de Lisa Gardner- Recenzie



Un thriller senzațional, plin de suspans, mister, complex. O adevărată încântare, unul dintre cele mai bune romane thriller-suspans-acțiune-dramă-mister pe care le-am citit vreodată.


O poveste senzațională și plină de întorsături, de întrebări și capcane la tot pasul. Lisa Gardner ne pune toate acestea în față, scriind povestea cu un talent deosebit de a nara, de a porni intrigi și, aș spune, puncte culminante. Deoarece, de-a lungul romanului, nu există numai un punct culminant, ci sunt pe puțin atâtea câte degete avem la o mână. 

Totul începe când Sandy, mamă și soție „devotată” (sau poate nu, asta e una din întrebările pe care ți-o pui la fiecare pagină citită) dispare într-un mod bizar de acasă, lăsând în urmă o fetiță șocată, care, poate, a văzut prea multe și știe prea multe. Bineînțeles, acuzatul principal cade a fi soțul ei, Jason, care pare a avea un trecut care ascunde secrete și mistere. Un trecut negru și întunecat. Apoi, mai apar și alte persoane ce sunt luate în vizorul poliției: un pedofil care, din punctul său de vedere, a fost nevoit să facă ce a făcut, pentru că victima îl iubea, un elev al doamnei Sandy- pentru că ea era profesoară- care este nemulțumit de statutul său dovedindu-se a fi îndrăgostit de ea și un membru al poliției orașului care „îi dorește binele” lui Sandy și căruia aceasta i se dăruiește în mod natural.

A plecat oare Sandy cu alt bărbat, sătulă de Jason și de nepăsarea lui? S-a sinucis? A fost ucisă pentru ca mai apoi cadavrul să-i fie tranșat și ascuns în frigiderul imens din garaj? Sau oare își petrece viața sub altă identitate, pe o plajă îndepărtată în Mexic? 

O fetiță care știe prea multe, un soț cu un trecut negru, care își petrece toate nopțile în fața calculatorului, neglijându-și soția. Sau poate doar îi dorește binele? Ce face toată seara când nu este lângă soția sa? De ce o refuză pe aceasta când încearcă să-l atingă? Ce ascunde, de fapt, Jason? Dacă ăsta e numele său real. 

Vor reuși cei de la departamentul poliției s-o găsească pe Sandy... în viață? Va fi dispusă Ree, fiica celor doi, să coopereze pentru a oferi detalii cu privire la ce s-a întâmplat cu mama sa? Vor primi cei de la poliției acordul lui Jason de a o interoga pe Ree? Ce se va alege de soarta celor doi: va ajunge Jason la închisoare și Ree în grija statului, pentru ca mai apoi să fie dată spre adopție și să ajungă în cine știe ce colțuri ale lumii? Lisa Gardner rezolvă într-un mod autentic toate aceste doleanțe, iar ultimile cincizeci de pagini din carte pur și simplu îți explodează în fața ochilor.

Am selectat, pe parcursul lecturii, niște pasaje care mi s-au părut relevante pentru acțiunea cărții și intriga ei:

„Dintotdeauna m-au fascinat secretele. Mi-am trăit copilăria în minciune, așa încât nu e de mirare că văd subterfugii oriunde mă uit. Colegul meu de clasă care poartă cămașă cu mânecă lungă, chiar și atunci când e cald afară, e, fără îndoială, bătut de tatăl vitreg. Femeia aceea cu față ciupită de vărsat și cu umeri colțuroși și care lucrează la curățătorie este, fără îndoială, abuzată de fiul ei, bruta aia care își pierde vremea prin spatele magazinului.
Oamenii mint. La fel de instinctiv precum respiră. Mințim pentru că nu ne putem abține.”

„Știți ce facem, de fapt, la aceste ședințe? Căutăm scuze. Tatăl care s-a culcat cu fiica predinte că este o persoană mai bună decât preotul care s-a culcat cu cincisprezece acoliți. Tipul care a mângâiat, consideră că este mai bun decât cel care a penetrat. Prădătorii care își ademenesc victimile cu dulciuri, afecțiune sau privilegii nemeritate susțin că sunt mai buni decât monștrii care au recurs la violență, în timp ce monștrii care au recurs la violență cred că fac mai puțin rău decât seducătorii care își amăgesc victimile, lăsându-le să creacă că au și ele o parte de vină. Statul ne-a adunat pe toți laolaltă, și, la fel ca în orice grup organizat, simțim nevoia disperată de a ne diferenția de ceilalți.”

„Prima oară l-am înșelat pe Jason când Ree avea unsprezece luni. Nu mai suportam. Nopțile nedormite, ritualul epuizant al hrănirii, spălării, înfășării, hrănirii, spălării, înfășării. Mă înscrisesem la colegiu la cursurile online, și mi se părea că în fiecare minut pe care nu îl petreceam având grijă de copil nu făceam altceva decât să scriu lucrări, să caut pe internet informații pentru câte un proiect și să încerc să-mi amintesc matematica învățată în liceu.”

„Șiți ce își doresc oamenii cel mai mult pe lumea asta? Mai mult decât iubire, mai mult decât bani, mai mult decât pace pe pământ? Oamenii își doresc să se simtă normali. Să știi că emoțiile lor, viețile lor, experinețe lor sunt la fel ca ale celorlalți.”

„Știți cu ce este cel mai greu să te obișnuiești în închisoare? Cu zgomotul. Zgomotul neîntrerupt. Douăzeci și patru de ore pe zi, șapte zile pe săptămână. Zgomotul bărbaților care mormăie, care trag vânuri, care sforăie, care se masturbează. care țipă. Deținuții care bolborosesc în propria lor lume halucinantă. Criminalii care vorbesc și vorbesc, și vorbesc, care nu se opresc din vorbit nici când stau pe WC, ca și cum a se cacă în văzul tuturor  le e cumva mai ușor dacă și vorbesc în tot acest timp.”

Și asta nu e tot, deoarce cartea conține numeroase pasaje introspective și profunde, menite să ofere cărții și un aer de... poveste de viață. Se merită, credeți-mă, iar asta o subliniază și următoarele critici:

„Fascinant... plină de răsturnări de situație spectaculoase.”- Publishers Weekly

„O carte care îl pune pe gânduri pe cititor și îi produce fiori. O realizare de geniu marca Gardner!”- Romantic Times Book Reviews

„Iubitorii genului ar trebui să fie avertizați să își închidă bine ușile înainte de a se apuca de citit.”- Bookpage

„Fără îndoială, cel mai complex roman al lui Gardner... o adevărată încântare pentru fanii autoarei.”- Booklist

O carte, fără îndoială, care merită citită, și care poate fi comandată de AICI.
Mulțumesc celor de la Editura Litera pentru posibilitatea de a o citi, am făcut-o cu mare plăcere!

560 pagini (însă se citește ușor)
Traducere din limba engleză de Carmen Ion


6 comentarii:

  1. Pare faina cartea...parca ma tenteaza, insa mai am asa multe pe lista mea...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună, Lavinia. Te înțeleg, crede-mă, și eu am o listă imensă! Haha, dar, crede-mă, chiar merită, dacă dorești ceva ușor de citit (se citește destul de rapid, scrisul nu e mărunt, plus că și dialogul abundă) și bun! Succes, mulțumesc că ai trecut pe aici.

      Ștergere
  2. Pana la recenzia ta, nu m-a atras aceasta carte. Acum mi-am schimbat parerea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merită, crede-mă. Îmi pare bine că recenzia te-a atras, mulțumesc că ai trecut pe aici. Andrei

      Ștergere
  3. Super recenzia, voiam sa-mi comand ceva de pe Libris si chiar m-ai facut sa trec si aceasta carte in lista. Multumesc

    RăspundețiȘtergere