duminică, 28 decembrie 2014

„Căutând-o pe Alaska” de John Green- Recenzie



Tinerețea e drumul acela plin de muzică, voie bună, plimbări cu prietenii. Glume, zâmbete, lacrimi, emoții, sentimente legate și relații rupte. Pușculițele goale. E perioada în care amintiri se așează în rafturile goale și imense ale întâmplărilor. Momentul în care nimic nu ni se pare irealizabil, dar, cu toate acestea, câteodată ne ste frică să încercăm sau să mergem mai departe. Oriunde am merge, ne ducem poveștile cu noi și ne îngrijim de ele în așa fel încât să nu se distrugă, chiar dacă timpul trece nepăsător peste ele și, unele, sunt date uitării. Suntem suma amintirilor noastre, la care am luat, involuntar sau nu, parte.

Tocmai asta este și romanul lui John Green, „Căutând-o pe Alaska”. Povestea unui tânr, adolescent singuratic pasionat de cuvintele rostite de persoane celebre în ultimile lor clipe de viață, care pleacă a școala cu internat Culver Creek, în căutarea a ceea ce Rabelais numea „Marele Necunoscut”. Cum o fi acest mare necunoscut, nu are să afle decât alături de cei patru prieteni ai săi: Colonelul, Lara, Takumi și fata de care se îndrăgostește, dar se dovedește a fi o iubire imposibilă, Alaska Young.

Alături de aceștia, tânărul nostru erou, Miles Halter, își condimentează viața frumoasă de adolescent, plină de sticle goale, țigări fumate pe ascuns, ferite de „Vultur”, glume mai mult sau mai puțin proaste, proiecte, lecții de algebră avansată, cosinusuri, tangente, mioză, examene finale și note. Toate făcute pe furiș, pentru că fiecare risca exmatricularea din internat și, astfel, pierderea șansei de a se înscrie la o facultate bună. Astfel, acest Necunoscut se dovedește mai tulburător decât și-ar fi imaginat vreodată. Un Necunscut amuzant, imprevizibil, plin de ispite, format din lumini și umbre, ce stă sub semnul unui destin tragic, misterios și răscolitor.

Un trecut ce-și are repercursiuni fatale în prezent. Un suflet pierdut, neîntâlnit, imortalizat în vorbele lui Gabriel García Márquez: „Cum o să mai ies eu din labirintul ăsta?” Bună întrebare. Cum vom putea evada din acest labirint misterios și plin de drumuri ce se înfundă? Cum vom ști în ce direcție să o luăm pentru a ne găsi menirea? Care este scopul labirintului într-o lume, deja, atât de amăgitoare? Suntem pe drumul cel bun? Suntem?

De-a lungul romanului, am selectat și niște pasaje și cititate pe care vreau să le împărtășesc cu voi:

„(...) Numai că norocul e pentru fraieri.”

„- De ce fumezi atât de repede? (...)
- Voi fumați ca să vă bucurați de țigară. Eu fumez ca să mor.”

„- NU TRATA TRUPUL UNEI FEMEI CA PE UN OBIECT! a zbierat Alaska.”

„- Îți petreci toată viața captiv în labirint, gândindu-te la felul în care vei evada de-acolo într-o bună zi și cât de mișto o să fie și îți imaginezi că viitorul te face să mergi înainte, dar n-o faci niciodată. Te folosești de viitor pentru a scăpa de prezent.”

„- Labirintul nu e viață sau moarte. 
- Atunci, ce e?
- Suferință. Să faci rău și să ți se întâmple lucruri rele. (...) Întotdeauna există suferință. Temele petnru acasă sau malaria sau să ai un iubit care locuiește departe de tine când ai lângă tine un băiat chipeș. Suferința este universală. Este singurul lucru de care se îngrijorează budiștii, creștinii și musulmanii deopotrivă.”

„(...) Într-un final, am conchis că oamenii credeau într-o viață de apoi întrucât nu puteau îndura să nu creadă.”

„Toate lucrurile care se îmbină, se descompun.”

O carte cu adolescenți, despre adolescenți, cu întâmplări adolescentine, pentru adolescenți. Și nu numai! Le mulțumesc frumos celor de al Books Express pentru această carte, care poate fi comandată de AICI. Pe lângă sutele de cărți în alte limbi și în limba română. Îmbrățișări kilometrice!

Editura Trei
Traducere din limba engleză și note de Shauki Al-Gareeb
288 pagini



10 comentarii:

  1. Imi place recenzia si ca nu ai dat nici un spoiler! :D Succes in continuare si multumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Nu mai avea niciun farmec dacă dădeam în vileag ce se întâmplă. Te mai aștept, zi faină!

      Ștergere
  2. Cartea este extrem de frumoasa, iar de la punctul culminant parca totul se prabuseste si intra in alerta. Felicitari pentru recenzie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-adevăr, până la „După” cartea descrie viața lui Miles la internat, presărată cu muuulte aventuri, mai mult sau mai puțin frumoase. Dar, „după, nimic nu va mai fi la fel.” Mulțumesc, Laura!

      Ștergere
  3. Interesanta prezentare! Din citatele pe care le-ai scris, imi dau seama ca ti-a placut cartea, iar profunzimea lor a patruns undeva acolo in interiorul tau. Succes pe viitor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, cartea mi-a plăcut, e destul de captivantă și, pe aici, pe colo, prezintă aspecte cu care chiar m-am identificat. Succes pe viitor și ție și mulțumeeeesc mult că ai trecut pe aici. Andrei

      Ștergere
  4. Chiar daca nu mi-a placut cartea asa de mult trebuie sa recunosc ca ai o recenzie tare draguta .Felicitari

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc muuuult, Cornelia, bine te-am găsit pe-aici!

      Ștergere
  5. Mie una nu mi-a plăcut cartea (cred că singurul lucru pe care l-am găsit interesant a fost faptul că Miles era pasionat de cuvintele pe care le rosteau persoanele celebre când mureau), însă recenzia este frumoasă. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh, da, și chestia asta a fost foarte tare, cu Miles și cuvintele. Mulțumesc, nici pe mine nu m-a dat gata dar mi-a plăcut mai mult decât „Sub aceeași stea”.

      Ștergere