vineri, 31 octombrie 2014

”Autumn melancholy” - Book Tag





Îmi plac provocările, așa că am să iau acest „book tag” drept o provocare. Tag care, din câte am observat, a pornit de la Wakling on Letters; felicitări, inspirată idee!



4 cuvinte care îti vin în minte atunci când spui ”toamnă”: școală, ceață, frig, mâini reci. 4 senzatii pe care le simti în acest anotimp: liniște, echilibru, mister și confuzie.
4 planuri pe care vrei să le îndeplinesti în toamna asta: să învăț cât mai mult pentru ce vreau să fac, să reușesc să fiu împăcat cu propria-mi persoană, să citesc cât mai mult și să fac ce știu mai bine să fac.
Transcrie citatul tău preferat despre toamnă: versurile mi-au ajuns acolo unde trebuie.




Acum creează tu un scurt fragment/ câteva versuri dedicate acestui anotimp: (cerintă optională, dacă aveti inspiratie):  De fapt, am în blog o postare întreagă legată de acest anotimp al ființei. Chiar AICI.

Covor de frunze: Cărti citite de tine cu un subiect mai trist, dar care au până la final un mesaj optimist (si ce mesaje ti-au transmis).
Hoțul de cărți”, de Zusak- puterea cuvintelor ghidează acest Univers din care iubirea lipsește cu desăvârșire.
Jurnal trist”, de Katherine Mansfield- ești creatorul propriei tale conștiințe, propriilor tale amintiri, propriei tale vieți. Ești creatorul a ceea ce vrei să fii, a ceea ce nu ești și a ceea ce ai fost.
Picături de ploaie: Ultima carte citită care te-a făcut să lăcrimezi si 2-3 cuvinte despre carte.
Nu plâng la cărți. Abia dacă am mi-au lăcrimat ochii la „Titanic”, însă o carte care m-a impresionat într-o măsură foarte mare este „Hoțul de cărți”.
Cană aburindă cu ceai/ ciocolată caldă: O carte care ti-a încălzit sufletul în zilele reci.
Hmmm. „Seara cântărețelor”, a Lidiei Jorge, recenzia aflându-se AICI.
Plimbare lungă prin parc: O carte cu multe pagini, pe care ai citit-o fără să simti cum trece timpul.
 „Jurnalul Oanei Pellea”, o carte care face bine. Într-adevăr, merită. Recenzia e AICI.
Pulover căldurosCea mai drăgălasă carte pe care ai citit-o vreodată.
Nu știu ce să înțeleg prin „drăgălașă”, dar cred că e ok dacă spun că „Smulgătorul de inimi”, a lui Vian, a fost o astfel de carte. AICI, recenzia.
Must (suc de struguri): O carte excesiv de siropoasă, plină de dulcegării.
Nu înțeleg de ce se dă o explicație a cuvântului „must”, cred că orice știe ce e acesta. Nu? NU?
Sincer, n-am nicio idee. Evit cărțile „excesiv de X”.
Dovleac sculptat: Lectura ideală pentru Halloween.
Tot ce înseamnă John Paul. „Chinuiește-i pe copii”, „Prezența”. Sau, evident, șeful Stephen King. Să nu uitați să închideți ușile înainte să începeți lectura.
Ceată de toamnă: O carte complicată pe care nu ai înteles-o, pe care nu ai reusit să o deslusesti integral.
Hai să zicem că „Maestrul și Margareta”, a lui Bulgakov, dar, încă, lecuta este una miraculos de plăcută. AICI e recenzia. Sau, aș spune, „Anna Karenina”, unul dintre romanele cele mai puternice alte tuturor timpurilor. Merită, oricum!
Miros de scortisoară: O carte tentantă, de care te-ai apuca chiar acum să o citesti, dacă ar fi în posesia ta.
Nu îmi place să citesc cărți care nu-s din biblioteca mea proprie. He, he!
Castane: O carte de care dai peste tot, despre care se scrie pe toate blogurile, dar care tie nu ti-a trezit interesul până acum.
Cu siguranță, „Sub aceeași stea”, „Looking for Alaska”, tot ce înseamnă John Green. Nu știu, nu mă atrage acest scriitor. 
Melancolie: Cartea pe care o recomanzi tuturor să o citească toamna aceasta.
Pe aripile vântului”, o carte de o viață, pe care aș reiciti-o de câte ori aș avea ocazia. Preferata mea, definitely!
Cui să dau TAG-ul mai departe? Sunt poftiți toți, toți care vor să-și scrie vorbele și să le împărtășeasă cu noi!
O toamă plăcută să aveți, plină de surprize.

Considerație!

miercuri, 29 octombrie 2014

Activități cu Editura Litera

Bună seara!


Litera vă invită la evenimentul „Cărțile romantice. Mister și magie!”

Litera aniversează 25 de ani de existență! În  1989 lua  ființă,  la  Chișinău  și  București,  Editura  Litera.  Se  împlinesc,  așadar,  anulacesta, 25 de ani de existență. Ani în care, cu tenacitate, cu pasiune, cu profesionalism, cu reușitemajore,  Litera a editat  peste 4 000 de titluri,  într-un tiraj total  de aproape 46 de milioane deexemplare. Acoperind practic toate domeniile de ficțiune și nonficțiune, Litera a reușit să se impunăprin calitatea produselor sale, devenind unul dintre cei mai importanți actori de pe piața de carte.Îți mulțumim că ne ești alături, și te invităm să ne însoțești, și de acum înainte, în călătoria noastrăprintre cărți, idei și cuvintee.


În seara de Halloween, pe 31 octombrie 2014, începând cu ora 18:30,  Editura Litera văinvită în cadrul târgului de carte Kilipirim (Unirea Shopping Center, etaj 2, Aripa Călărași)  la uneveniment special: Cărțile romantice. Mister și magie! Vă  aşteptăm  la  o  întâlnire  cu  cele  mai  captivante  titluri  din  îndrăgitele  colecţii:  CărţiRomantice și  Iubiri  de poveste; un eveniment în care  se  va discuta despre  poveşti  de  dragosteîncărcate de mister, al căror suspans se adâncește cu fiecare capitol, societăți secrete, personaje cuputeri miraculoase, ritualuuri secrete, cristale vrăjite, fantome enigmatice, despre autoare îndrăgitepeste tot în lume, dar şi despre motivele care fac aceste cărţi atât de iubite de numeroşi cititori.Fiecare persoană care va participa la eveniment va primi cartea În căutarea dragostei deTeresa Medeiros, alături de un fard de pleoape Ruby Rose Cosmetics. În plus, cele mai norocoaseparticipante vor avea şansa să câştige și premii surpriză.


Colecția Lira  –  Cărți Romantice cuprinde romane de dragoste istorice sau contemporane,aflate în cele mai cunoscute topuri internaționale de specialitate, oglindind un tărâm de dragoste, desecrete și mistere, o lume plină de emoții și suspans, creionată de cele mai iubite autoare de ficțiuneromantică ale momentului, între care: Nora Roberts,  Amanda Quick, Mary Jo Putney sau SandraBrown. 
Colecţia  Alma –  Iubiri de poveste poartă cititorii într-o lume magică, plină de pasiune, deiubiri pătimașe și interzise, care sfidează timpul sau de conspirații primejdioase, societăți secrete șidrame de mare intensitate emoțională. O selecţie de titluri distinse cu numeroase premii, scrise deautoare  celebre  în  literatura  romantică  istorică,   între  care:  Julie  Garwood,  Johanna  Lindsey,Elizabeth Hoyt, Christina Dodd sau Sarah Maclean.


Editura Litera vă așteaptă cu drag și cu brațele deschise! Dacă aveți drum înspre, nu ezitați să treceți, sunteți așteptat cu surprize plăcute și cărți... gratuite!


PS: Pentru a fi la curent cu toate noutățile Editurii Litera vă recomand să vă abonați la Newsletter-ul acestora, din pagina de AICI.

Mult succes!

marți, 28 octombrie 2014

Fericire la... cutie!


Salutare,

Hah, azi mi-au ajuns două colecte: din partea Editurii Univers, cărora le mulțumesc frumos, și din partea Editurii Herg Benet, cărora, de asemenea, vreau să le mulțumesc pentru bunătatea de care au dat dovadă. Mama a fost surprinsă, iarăși, de „ce tot fac eu pe aici de primesc cărți și trebuie s-o trimit tot timpul pe la poștă!”



Nu-i așa că sunt superbe? Ei, bine, cam acestea ar fi primele „venituri” ale mele din urma acestor colaborări frumoase. Cărțile de sus, „Atracția” și celelalte două sunt din partea celor de la Cărți Anticariat ale căror oferte sunt DE NEREFUZAT! Înainte de a cumpăra o carte, asigurați-vă că o căutați și pe acest site, deoarece ați putea-o cumpăra cu un preț mult mai mic. Și, de asemenea, cărțile nu sunt vechi, ci sunt într-o stare perfectă... și super! Ei au fost cei cu care am început o a doua colaborare.

În dreapta jos, bineînțeles, neprețuitele cărți ale Editurii Univers, o editură ce trebuie luată în seamă dacă doriți literatură de calitate și plină de viață, emoție, mister și... nebănuit. Cei de la această editură sunt primii care mi-au acceptat această colaborare frumoasă, drept care voi rămâne mereu fidel lor și ofertelor lor. 

Iar, în sfârșit, în stânga sunt cei de la noua și surprinzătoarea Editură Herg Benet, editură pe care mama o confunda cu o editură germană. Da, da, mamele! Le mulțumesc frumos pentru cele cinci cărți trimise pe care le voi citi cu cel mai mare drag. 

Curând, mai aștept un colet de la Editura Litera, o editură de suflet deoarece a reușit traducerea cărților dragei și minunatei de Alice Munro, câștigătoarea Nobelului în anul 2013. O scriitoare demnă de respectat și de citit, care mereu va rămâne printre preferatele mele. Sper să îl primesc curând, deoarece sunt foarte nerăbdător!

Vă mulțumesc și vouă, cititori dragi, că sunteți alături de mine, de postările mele și de concursurile mele, vreau să vă anunț că numai voi ați făcut posibile aceste colaborări frumoase și vă promit că, într-un viitor cât mai apropiat, după ce ne vom dezvolta mai mult, voi împărți cărțile mele cu dumneavoastră prin intermediul a cât mai multor concursuri și nu numaie; de asemenea, având posibilitatea de a-mi spune ce cărți, de ce nu, doriți drept premiu. Evident, timpul e un sfetnic bun, de aceea avem nevoie de câți mai mulți membri care să răspândească această valoarea culturală superioară- cititul, în toate colțișoarele internetului plin de lucruri nesemnificative.

Deoarece mâine am test la o materie suuuuper frumoasă, biologia, eu mă retrag și sper să perindați și peste paginile mele, voi, cei cu mai mult timp, descoperind frumusețea cititului!

Numai bine,
Andrei

luni, 27 octombrie 2014

Eveniment Editura Univers- Povești cu Rusia

Editura Univers vine cu noutăți!


Sâmbătă, 1 noiembrie, de la ora 18.30 vorbim la Bastilia despre poveștile din Rusia, despre literatura dintre Nistru și Urali și despre cărțile lui Alexandr Soljenițîn. Invitații noștri sunt Octavian Soviany și Vasile Ernu, alături de care vom bea ceai rusesc îndulcit cu zahăr brun.
Samovarul va fi pregătit, veți afla mai multe despre specificul ceaiului rusesc, iar la plecare vă veți putea completa colecția „Alexandr Soljenițîn” cu volume din cufărul nostru.

Cum ni s-au spulberat până și ultimele amintiri din vara ce-a trecut, comutăm pe programul de toamnă-iarnă și vă invităm la un eveniment la căldură, cu ceai cald și povești.
Povești despre Rusia. Ceai cu Alexandr Soljenițîn este numele întâlnirii la care vă invit. Va avea loc sâmbătă, 1 noiembrie, la Librăria Bastilia și face parte din CDPL. Fest-ul cu numărul 30 organizat de un cristian și CDPL.
Invitați să vorbească despre poveștile rusești, despre literatura lui Alexandr Soljenițîn și experiențe personale din jurul acestor teme sunt Octavian Soviany și Vasile Ernu. 
Noi vă așteptăm cu samovarul pregătit, cu Russian Caravan și cărți de Soljenițîn gratuite, care vor putea să vă completeze colecția. 


Nu ezitați, citez, „cărți gratuite!” (big-grin)
O seară plăcută!

PS: Pentru a fi la curent cu toate noutățile și ofertele editurii, vă sfătuiesc să vă abonați la Newsletterul ce poate fi accesat de pe această pagină.

duminică, 26 octombrie 2014

„Atractia” de Sylvia Day- Recenzie




Atracție... Pasiune... Obsesie... 
Dragoste dincolo de limite.

Sylvia Day este autoarea a peste 12 bestselleruri internaționale care au urcat pe locul 1 în topul The New York Times, distinse cu numeroase premii și traduse în mai mult de 35 de limbi. A fost nominalizată pentru premiul Goodreads Choice la categoria „Cel mai bun autor” și pentru activitatea ei a fost considerată „Autorul anului pentru romanele de dragoste”, pe site-ul Amazon. A câștigat și premiul Reviewers Choice din patea RT Book Reviews și a fost nominalizată de două ori la prestigiosul premiul RITA de Asociația Scriitorilor de Romane de Dragoste.

„Atracția” primul roman din seria Crossfire, prezintă o poveste plină de dragoste, de sacrificii, plăceri și suflete distruse, presărate cu amintiri chinuitoare.

Eva, o tânără de 24 de ani, se mută în orașul New York, un oraș al posibilităților și al unei noi vieți, alături de prietenul ei cel mai bun, Cary, fiind colegi de cameră. Căutându-și un loc de muncă, aceasta se angajează la o agenție publicitară, moment din care viața femeii începe, cu totul, să se schimbe. Mai precis, din momentul în care se întâlnește cu Gideon Cross, în niște circumstanțe amuzante și deloc plăcute pentru Eva, situație în care nu a fost pentru singura data la picioarele domnului Cross- nici la propriu, dar nici la figurat.
Încă din prima clipă, Eva vede în Gideon Cross exemplul perfect al masculinității, vede în el bărbatul ideal și carismatic, care îți mișcă fiecare hormon din tine, care au „un sex-appeal de te zguduiue, care le au pe toate”.
După lungi rețineri și încercări, cei doi îndrăgostiți- că asta au fost încă de la început, se angajează în întreținerea relațiilor ce țin de partea fizică. Paginile abundă în scene fierbinți, care iau foc, în care tu, ca cititor, nu detectezi doar chimia dintre cei doi, ci parcă le simți și respirația, sudoarea, autoarea reușind să construiască niște tipologii de personaje atât de reale, naturale, încât le asociezi, instantaneu și negreșit, cu persoane din jurul tău. Cu toate astea, Gideon ascunde un secret care-l face să aibă coșmaruri, să se zvârcolească în timpul somnului și să aibă halucinații. Trecutul celor doi pare să fie o problemă, amândoi fiind bântuiți de umbre întunecate ale unor experiențe traumatizante, drept care au nevoie unul de altul pentru a obține acel echilibru al ființei, iar drumul către acest echilibru este unul plin de provocări, obstacole, personaje provocatoare și stricătoare, sentimente reaprinse și necunoscute.
Nu vă spun cum se îndrăgostesc cei doi și prin câte trei ei, nu vă spun cum reușește Gideon Cross să renunțe la a-și mai împărți femeile din jurul lui în două categorii, cele pentru sex și prietene, vă las să descoperiți singuri aceste aspecte.

Esențialul este că un bărbat impunător, respectabil, bogat și cu lung palmarez de femei, reușește să se schimbe pentru femeia care intră în viața lui, „dându-l peste cap și făcându-l să o dorească în fiecare clipă”. Însă nici ea, Eva, nu este mai prejos, ci aspiră către ființa lui Gideon ca și cum acesta ar fi un drog puternic. Dacă nu mă înșel, și afirmă, la un moment dat, acest lucru.

Sentimente intense ce ne ghidează să citim, cu mare interes, fiecare capitol. Gelozie dusă la extrem, dar naturală, iubire arzătoare și plină de dorințe, neîncredere pornită din lipsa comunicării, pace, sex cu urme de tandrețe, plăceri interzise și cuvinte spus prea devreme. Personaje puternice, cu atitudine, dar supuse în fața plăcerii vieții, personaje dionisiace, aș putea spune, cu plăceri telurice și muritoare, dar intense și indispensabile. Minciuni, destine ieșite la suprafață, adevăruri și protecție. Bani, priviri curioase. Toate puse sub numele „Atracția”, un roman extrem de reușit pentru geniul lui, nu degeaba Sylvia Day e considerată, indiscutabil, regina romanelor erotice.


Seria Crossfire a fost publicată în prezent în 39 de țări, devenind
 unul dintre cele mai mari succese comeriale din lume.
În primele 7 luni de la publicare
au fost vândute
peste 6 milioane de exemplare în întreaga lume.

Aprecieri:

„Când vine vorba de scene în care atracția dintre personaje devine aproape insuportabil de erotică, Sylvia Day are puține rivale în literatura de gen.” - Booklist

„Eva și Gideon... fac din "Atracția" o carte mai bogată și mai realistă decât multe ditnre romanele contemporane pe care le-am citit în ultima vreme.”- Romance Junkies

„... scenele fierbinți și răsturnările de situație neașteptate îi vor face pe cititori să vrea să citească și mai mult.”- Library Journal

Și așa este, abia aștept să pot citi și următorul volum din această serie, „Revelația”.

Vreau să mulțumesc celor de la Cărți Anticariat pentru posibilitatea de a citi această surprinzătoare carte, și nu numai!
Cartea poate fi comandată de AICI, cu o reducere de 40%. Cărțile nu sunt vechi, după cum probabil v-ați fi așteptat din cauza numelui, ci sunt nou-nouțe, în folia de protecție!

Și, bonus, ceva amuzant:


Editura Litera
446 pagini
Traducere din limba englează realizată de Florența Simion

sâmbătă, 25 octombrie 2014

Concurs sponsorizat de „Carti romantice”


Ei, iată, suntem la un nou concurs. Vreau să vă anunț că mai am unul în desfășurare, AICI.

La acest concurs, dacă urmați întocmai cerințele, puteți câștiga cartea: „Concubina regelui. La curtea lui Eduard al III-lea”, a lui Anne O'Brien, din colecția „Iubiri și destine”.


Scurtă descriere: „ Născută în 1348, anul ciumei, Alice Perrers este abandonată la naștere și crescută într-o mănăstire. Convinsă că o așteaptă un destin măreț, Alice refuză să se călugărească, iar soarta îi surâde. Regina Philippa, soția lui Eduard al III-lea, o cunoaște pe tânăra fată în timpul unei vizite la mănăstire și o aduce la curte, pentru a-i deveni domnișoară de companie, dar și cu un alt scop, ascuns. Îndrăgostită de soțul ei, dar grav bolnavă, Philippa o alege pe Alice pentru rolul de concubină a regelui. Confidentă a reginei și, în același timp, amantă a regelui, Alice este chinuită de remușcări, dar și încântată de noua ei poziție, care-i asigură putere și bogăție. După moartea reginei, Alice devine stăpâna palatului regal, dar numărul dușmanilor ei crește. Cine îi va sta alături când va fi acuzată de trădare?”

Pentru a intra în concurs, trebuie să îndepliniți următoarele cerințe:

1. Urmărește blogul prin GFC, eventual și e-mail, după care lasă-mi numele cu care urmărești acest blog;
2. Share public acestei postări, indiferent de site-ul de socializare pe care o faci, apoi lasă-mi link-ul;
3. Like paginii Cărți Romantice;
4. Invită trei prieteni să dea like paginii „Cărți Romantice”.

Câștigătorul va fi ales prin random.org, după ce se vor fi adunat cel puțin 15 participanți.

O zi plăcută și succes tuturor!

Deoarece concursul nu a dovedit un interes prea mare pentru bloggeri, câștigătorul a fost ales dintre cele șase participante. În urma extragerii, conform a ce scrie AICI, câștigătoarea este Lavinia Humeniuc. Felicitări tuturor, vă aștept și la concursurile prezentate în link-ul de mai sus! 

vineri, 24 octombrie 2014

Și era frig



Era frig. Și am început să discutăm.

Am vorbit despre ce s-a întâmplat prima dată.
A doua, a treia.
Și apoi a patra.
Nu am uitat nimic.
Nimic nu se vrea uitat.

Am vorbit despre cafea, în timp ce ne încălzeam mâinile iar aburul își nimicea trupul în răceala de afară. Am vorbit despre întârzierea-mi și salutul colegului meu. „Unde-ai fost?”
 Despre câini care tremură de frig, părăsiți într-o gară murdară și care imploră, parcă, o bucată de mâncare. Despre oameni care aruncă priviri curioase pe care umbrela le oprește. Dar continuă să se uite. Și umbrela îi oprește în continuare.

Am vorbit despre haine și despre frig. Despre cântărețul mexican al degetului ei, pe care eu mi l-am reamintat cu greu.
Despre cât de bine îi stătea machiajul. Și despre cât de bine îi stă de fiecare dată.
Despre cât de mult ne dorim unul pe altul, despre cât de mult îmi lipsește și ne lipsim. Despre cât de puține ne permite timpul să facem, atunci când cineva ne trage din toate părțile, pentru ca în cele din urmă să rupem bucăți și să le împrăștiem peste fințele noastre. Conformare!
Despre „acasă nu poți face asta?” Parcă așa era. Sau nu?

Despre cât de repede îți poți pierde elanul și despre cât de încet îți poți reintra în ritm. Viața e imprevizibilă, ne spunem. Ne amăgim, de fapt, deoarece noi ne construim viitorul. Viitorul este construit din nou.

Luptăm cu indiferența pentru a câștiga bătălia dintre „ce suntem” și „ce am putea fi”. Avem în noi cea mai puternică armă biologică: voința. Dar, de asemenea, suntem cei mai încăpățânate creaturi de pe acest Pământ.
Vorbeam despre râsetele noastre, râzând.

Despre colega ei metamorfozată într-o locomotivă de tren. „Curaj, curaj, nu fi sfioasă!”

Vorbeam, încet, despre părinți și despre ce-au mai putut acești oameni frumoși să zică. Imprevizibili! Vorbeam cu mâinile înghețate despre ce ar trebui să fie. Și cum să fie. Și cum să nu fie. Despre selfie-uri care nu se vor vrute și despre memorii... încă nescrise!

Despre viitor, trecut, prezent, acum, ieri, mâine.


Vorbeam despre noi. Și era frig.

miercuri, 22 octombrie 2014

Oprah, o lectie de viata



Una dintre cele mai puternice femeie din lume.


Totul s-a întâmplat într-o zi când, schimbând programele televizorului, în lipsă de ocupație, am dat peste programul TLC pe care se difuza o emisiune a lui Oprah. Auzisem de ea, cumva, însă nu-i urmăream talk-show-urile și toate celelalte, însă în acel moment se difuza un interviu al ei, pentru propria ei emisiune la care, de obicei, erau invitate alte personalități ale lumii: Obama, diferiți scriitori, Morgan Freeman, Beyonce, chiar și Michael Jackson i-a fost invitat.

Oprah Winfrey a fost catalogată drept "cea mai puternică femeie din lume, fără doar şi poate", de către CNN şi revista "Time", "una dintre cele 100 de persoane care au influenţat secolul XX" sau "cea mai influentă persoană din lume", între 2004 şi 2011. Ajunsă la 60 de ani, pe care i-a sărbătorit zilele trecute, Oprah continuă să scrie istorie.
 
Departe de a-şi arăta vârsta, "regina talk show-urilor" pare plină de energie, lucru demonstrat de numeroasele proiecte în care este implicată. Dar lucrurile nu au stat mereu aşa... 



Copilăria vedetei a reprezentat o pată neagră a trecutului său. Crescând în Kosciusko, Mississippi, copilăria lui Oprah nu a fost foarte diferită de cea a copiilor din Africa de Sud. Ea a locuit într-o fermă, fiind crescută de către bunica ei într-un spirit religios. La numai nouă ani, a fost abuzată sexual de unchiul ei, un văr şi un prieten de familie. Ba mai mult, la 14 ani a născut un copil, însă acesta nu a supravieţuit. Mărturisirea a fost făcută în anul 1986, în cadrul unui episod al emisiunii sale care avea ca temă abuzul sexual. La aflarea veştii, familia ei a refuzat să facă comentarii, iar, de multe ori, Oprah a motivat că a ales să nu fie mamă tocmai pentru că nu a fost corect îngrijită în copilărie.  

Şi cu toate astea... Oprah reuşeşte să meargă mai departe. Lasă în urmă copilăria traumatizantă şi cu paşi înceţi, dar siguri, Oprah urcă pe scara succesului. În custodia tatălui, Oprah reuşeşte să iasă la suprafaţă. Termină liceul din Nashville cu note excelente, urmează Facultatea din Tennesse în 1971, unde primeşte o bursă de merit. La 17 ani a câştigat titlul de Miss Black Tennessee şi a fost cooptată la postul de radio din Nashville, devenind în scurt timp co-prezentatoarea programului de ştiri de pe canalul WJZ-TV, din Baltimore, iar mai târziu, co-prezentatoarea unui show intitulat "People are Talking". 



În 1984 s-a mutat la Chicago, unde a prezentat show-ul matinal "WLS-TV". În mai puţin de o lună, emisiunea a devenit cel mai vizionat talk-show local. Ulterior, durata acestuia a fost prelungită, iar talk-showul a fost redenumit "The Oprah Winfrey Show". Începand cu 8 septembrie 1986, s-a transformat într-o emisiune difuzată la nivel naţional, devenind cel mai vizionat show din istoria televiziunii şi câştigând mai multe premii Emmy.  


Unul dintre cele mai memorabile momente din activitatea ei a fost interviul pe care i l-a luat lui Michael Jackson în 1993. Acela a fost pe locul 4 in topul celor mai vizionate momente din istoria televiziunii americane şi pe locul 1 în topul celor mai vizualizate interviuri, cu o audienţă de 36,5 milioane de telespectatori. 


 
Vă recomand să-i urmăriți toate interviurile acordate și toate talk show-urile, sunt atât introspective, punând întrebări, cât oferă și răspunsuri și, de asemenea, îmbunătățesc cultura... generală! Și, evident, nu numai.

luni, 20 octombrie 2014

Pagini răsfoite


Iar am vărsat ceai pe jos.

13 august. Și dacă un om va privi existența în întregul ei circuit și va vedea cât de abundent e înzestrată cu extraordinar, cu măreț, cu frumos, cu viață și suflet, va înțelege lesne de ce ne-am născut.

13 august. Aș dori să cunosc un cifru secret pentru a înregistra ce simt astăzi. Dacă am să uit vreodată, fie ca mânea mea dreaptă să-și uite meșteșugul... perdeaua ridicată, mâna întinsă spre foc, cu inelul, degetele răsfirate... ba nu, ninge... telegrama care spune că ea n-o să... Sosesc doar cuvintele simple, ora 8:30.
Mai târziu. Am scris cele de mai sus pentru că există, într-adevăr, pericolul real de a uita acest fel de intenstate și n-ar trebui.

22 august. Zi infinit mai frumoasă decât o dimineață de primăvară sau vară. Ceață, copacii vătuiți, nu se clintește o frunză, nu adie o suflare. Vag miros de ars. Soarele se ivește încet, încet, camera se înseninează. Deodată, apare pe covor un pătrat de lumină slabă, roșiatică. Pasărea din grădină scoate un „cip-cip-cip”, puțin scrâșnit, ca un zgomot de tocilă. Brâncuțele scânteiază în grădină: frunzele sunt gălbui. Pe pajiște, cu lăbuțele ghemuite sub piept, șade motanul negru cu pete albe...

30 august. Frig și vânt. Privit pe fereastră, palmierii contorsionați și cu lombara ruptă, praful, femeia cu văl negru. Simt că trebuie să trăiesc singur, singur, singur; doar artiștii să-mi calce pragul. Fiecare artist își taie urechea și și-o bate în cuie pe ușă, pentru ca ceilalți să strige în ea.

15 septembrie. Aici, marea e mare adevărată. Se umflă și se prăvălește cu vuiet puternic, fâșâie mătăsos de parcă toare o pisică, uneori pare să se zvârle până în cer și atunci vezi bărcuțe cu pânze cocoțate pe nori ca niște heruvimi înaripați.
Hei! Uite doi îndrăgostiți. Ea poartă o rochie strânsă pe talie, pălărie ca o tigaie răsturnată cu fundu-n sus; el un costum de imitație de panama, pălărie de soare, baston etc.; brațul lui o înconjoară. Plutesc între apă și cer. Glasul lui ajunge până la mine: „Desigur, nu e problemă, vom merge unde vrei și vom mânca ce vrei, dar, să știi, un regim continuu de carne conservată poate să-ți producă multe....”

... când carul de triumf se oprește brusc, să-ți iasă în cale augusta arătare.
Giuvaerul înfășurat într-o bucată de mătase veche e negociabil, într-o bună zi, pe piața mizeriei.
Complicații luxuriante, care fac atmosfera prea tropicală...

Bucuria supremă de a nu trebui să dai explicații.

19 septembrie. Nu. Depășit!
Mai târziu. Struțul, când își înroapă capul în nisip, ține, în orice caz, să creeze impresia că cea mai importantă parte a lui e capul.

Era una și aceeași din cap până-n picioare. Ai fi putut s-o tai, felie cu felie, și să fii sigur că n-ai să dai peste o stafidă, o cireașă sau măcar peste o bucată de coajă.
Prietenii sunt niște întruchipări mai mult sau mai puțin imperfecte ale idealurilor noastre...

3 octombrie. Nicio pasăre nu stă mai semeț pe copac decât porumbelul. Pare așezat acolo chiar de mâna Domnului. Cerul de un albastru mătăsos, tivit cu alb și soarele scânteiază printre frunzulițe. Dar copilașii, sfrijiți și cu spinare gârbovă... m-au făcut să simt cum îmi slăbește un pic dragostea pentru divinitate.

20 octombrie: La micul dejun, un țânțar și o viespe au venit să se adape la marginea farfuriei cu miere. Țânțarul era o mică gazelă sprintenă și zveltă, dar viespea era un tigru crâncen, care mugea. Adăpați-vă, dragii mei!
Mai târziu. Mâna ei rece și mare, cu încheieturi ciolănoase, cu unghii scurte și pătrate. Nu-i mânuța catifelată, care suspină, care dăruiește, care cade leșinată și trebuie readusă în simțiri doar pentru a mai leșina o dată.

Aștept să se usuce, las aerul să bea tot!

duminică, 19 octombrie 2014

Prezentul, tot aici


Iată-ne în prezent. Sau, în trecut?
Viitor, poate?

Prima parte AICI, a doua AICI, a treia AICI și a patra... mai jos!

1. Piercing în limbă
Pirssssingul în limbhă poate influenssa neghatif pronunssia! Sshuper!

2. Post terapeutic
În primul rând, o curățenie generală a tractului digestiv. Cel mai bine merge în combinație cu spălătura intestinală. Ca să iasă toate otrăvurile. Apoi, sistemul sanguin. Ce mizerie s-o fi strâns și acolo - și, pe urmă, scap și de păr. Nu vreau să mă gândesc ce o fi și acolo... Apoi îți scoți uterul și pui să ți se scmulgă unghiile, și cu asta ai făcut cam tot ce trebuie.
Musai să ai grijă de tine, din când în când.
Așa zice societatea!

3. Presa pentru citrice manuală
Oare inventatorul nu-și râde în barbă când ne chinuim, cu ochii strănși, ferindu-ne de jeturile acide, să ne preparăm un suc cu presa de rahat inventată de el?

4. Programul T9, ăla de auto-corectare automată
T9 este un program de asistență pentru redactarea SMS-urilor, introdus de majoritatea rețelelor de telefonie mobilă, pentru tastarea cât mai rapidă.
Din păcate, programul produce o mulțime, dar o mulțime de confuzii.
Ea scrie:
„Iau bere și vin să ne cuibărim. Sărutări 1000.
Anja.”
Mesajul sosește către el în forma următoare:
„Iau beregata și vinele să ne cultură. Sărituri 1000.
Aniversare.”

5. Taine hoteliere
„-Pe ce buton să apăs ca să obțin o legătură telefonică în exterior?”
„-Unde se află feonul?”
„-Cum funcționează mecanismul de comutare între apă pe țeavă și apă pe duș?”
„-Unde am lăsat cartela de acces în cameră?”
„-De ce apa de duș e când opărită, când înghețată?”
„-Unde se află comutatorul principal al luminii?”
„-Care să fi fost codul safe-ului din cameră?”

6. Vecini
În epoca urbanizării globale, vecinii devin, din păcate, o temă tot mai stringentă. Pai precis, se disting următoarele categorii:
  • mic-burghezi nevrotici;
  • barbari zgomotoși;
  • mârlani enervați care urlă la telefon toată noaptea;
  • monștri care-și freacă scaunul de podea;
  • mari familii otomane;
  • maniaci fasciști ai ordinii;
  • perverși liniștiți;
  • bombe sexy care gâfâie pe tocurile lor noctambule;
  • amatori de grătare puturoase pe balcon;
  • veșnic reclamagii care bat în țeava de calorifer;
  • ultratelespectatori surzi;
  • și pururi bârfitori de bloc solitari.
Păi, se poate?

7. Blackberry
 Așa se cheamă tehnologia care permite, printre altele, transmiterea și recepționarea de e-mail-uri pe telefonul celular. Deși între timp ai trimis/primit un mesaj de răspuns prin care anunți/afli că nu ești/este disponibil. O invenție nemaipomenită, care din păcate ajută prea puțin, doarece informațiile dorite au rămas pe masa de lucru. Când am primit primul mesaj sub care se putea citi: ”This message was sent by a BlackBerry”, m-am bucurat în inocența mea foarte tare de gluma neașteptată și am semnat la rândul meu: „Și acest mesaj a fost transmis tot de o mură.”

8. Blaine
Blaine este noul prieten al păpușii Barbie. Da, văzui asta random pe la televizor. După patruzeci și trei de ani, Barbie i-a dat papucii iubitului ei metrosexual KEn. Urmașul este un soi de surfer californian nesărat și fără fund, care se dă în vânt după pizza. Se vede limpede noul trend al relațiilor amoroase: tot mai multe femei își caută bărbați tot mai... tineri! După doi ai de criză a bărbatului matur, Ken a reapărut. Acum poartă păr mai lung, pantaloni cargo și o geacă de piele neagră. Merge pe motocicletă, ascultă James Blunt, gătește și este interesat de tot ce ține de budism. Frați bărbați, să ne încordăm să nu ajungem ca jalnicul Ken!

9. Brățări colorate din plastic
Ciclistul acela a început toată povestea. Cu bentița galbenă, pe care scria „Am fost la un pas să-mi pierd punguța cu doi bani și de aceea lupt împotriva cancerului.” De aici a pornit „BOOM-ul” brățărilor multicolore, ca semn de solidaritate: roz demonstra împotriva cancerului mamar, alb împotriva sărăciei, roșu semnifica „împreună pentru Africa”, negru-alb opoziția față de rasism.
Între timp, brățările, zic și eu, nu mai sunt la modă.
Iar Africa tot săracă a rămas!

Sper că... v-ați regăsit!
Voi reveni!

„Maestrul si Margareta” de Mihail Bulgakov- Recenzie



Aș putea spune „recenzia unei cărți cum rar întâlnești!” și nu m-aș înșela.

Mihail Bulgakov, autorul romanului, a trăit între anii 1891 și 1940, fiind un romancier și dramaturg rus de origine ucraineană. Foarte contraversat acest Bulgakov, opere lui fiind interzise în repetate rânduri de către guvernul stalinist.

Romanul are o acțiune destul de întortocheată, aș spune, complexă, dar surprinzătoare și „care te prinde”. Este structurat pe trei planuri care alternează, planuri care au menirea de a menține cititorul nu doar în alertă, ci și într-o stare oarecum confuză. Romanul parcă-ți pune întrebări să vadă dacă ai fost atent, îți aduce personaje noi și dialoguri surprinzătoare, menite să te facă să te întorci și să recitești secvența din anterioara pagină citită. Până la jumătatea cărții, sincer, nu știam ce treabă are și „Margareta” (care, totuși, nu este o floare- cel puțin nu o floare dintr-aia care realizează fotosinteză și altele) în tot acest roman.

Maestrul este un scriitor eșuat, care ne oferă multe răspunsuri la întrebările ce ne chinuie pe tot parcursul acestui roman, este un personaj cheie, revelator, iar Margareta este cea cu care acesta trăiește o poveste de dragoste, de fapt, mai mult decât o poveste de dragoste, însa care este imposibilă din cauza faptului că ea este deja măritată cu un om din înalta societate moscovită. Evident, Bulgakov nu le lasă destinele așa, ci îi readuce, într-un mod „magic”, împreună. Vă las să descoperiți, veți fi mai mult decât surprinși.

Margareta își vinde sufletul, asta e tot ce vă spun, și se alături unui grup format din persoane bizare, ciudate, înșelătoare. Bulgakov aduce în povestea sa și un „ciudat motan negru”- Behemoth, care reprezintă cireșica de pe tort în acest roman presărat cu scene amuzante, pline de o normalitate ciudată și nenaturală (dar, da, îi spun „normalitate”) și cu replici neașteptate, cu întorsături neașteptate și personaje neînțelese, dar care au un rol anume. 

Povestea dintre Margareta și Maestru este una specială, care cere sacrificii pentru împlinirea ei terestră și cosmică. O poveste care își găsește echilibrul în „refugiul veșnic”, ca o unire a contradicțiilor terestre. Merită!

N-am mai citit niciodată un asemenea roman. O desfășurare a acțiunii foarte complicată, întortocheată, cum am și menționat, dar și o trecere subtilă și neașteptată de la normalitate și natural, la magie și sacru. Surprinzătoare și neașteptate, iar Behemoth este unul dintre cele mai simpatice și surprinzătoare personaje, mereu într-o ceartă psihologică cu celelalte personaje: „stând pe labele din spate și plin de praf, motanul, între timp, făcea plecăciuni în fața Margaretei. Acum la gâtul motanului se afla un papion alb de frac, iar pe piept, un binoclu de dama din sidef, ținut pe o curea. Mai mult, mustățile motanului erau aurite.” Ei, ce mai pot spune?

O combinare perfectă de: psihologic, dragoste, moravuri umane pledând pentru non-valori și valori, religios, surprinzător, magic și... hipnotic! Merită să vă umpleți timpul cu un asemenea roman de calitate!

Cartea o puteți comanda de pe Libris.ro, de AICI.
Număr de pagini: 520
Traducător: Ion Covaci


duminică, 12 octombrie 2014

Meet one of my future best firends





Salutare,

În sfârșit, după câteva săptămâni de economisit, strâns mărunțiș de pe unde apucam, pus bani deoparte și tot ce se poate, am reușit. Am reușit să-mi cumpăr o chitară. Și sunt fericit! Nu știu să cânt, recunosc, dar asta nu înseamnă că nu am să învăț. Vreau să învăț! Singur, folosind tutorialele de pe net și alte video-uri de pe youtube, plus că, odată cu chitara, pe lângă faptul că am primit și un acordor mecanic, husă, scăunel dintr-ăla mic pentru picior, rotitor pentru chei, am primit și un CD cu pașii pentru începători. Nu l-am vizionat, dar am s-o fac imediat.

Cred că era și timpul să fac și ce-mi place, axându-mă pe un anumit lucru care să-mi dezvolte latura artistică, nu doar să mă ocup de școală și de alte lucruri. Chitara este de la „Valencia”, sună foarte bine și, zic eu, arată drăguț. Inițial, am vrut să-mi iau pe culoarea neagră, dar nu mai aveau în stoc, deși când am dat comanda nu am fost anunțat de acest lucru. În prealabil, m-au sunat și mi-au spus că nu mai au decât culoarea vișiniu, pe lângă alte culori destul de ciudate (verde, albastru, roz?!). Mi-au spus că dacă nu-mi va plăcea, am să le-o pot returna.

Uite că mi-a plăcut și nu le-am returnat-o. Abia aștept să o duc la acordat, pentru că singur nu sunt sigur că reușesc s-o fac, deși am încercat eu pe aici și sună cum trebuie. Aș fi foarte recunoscător dacă m-ați putea ajuta cu niște site-uri și video-uri bune de pe care aș putea învăța tainele acestui instrument. Mulțumesc!

Voi cântați la vreun instrument? Ce pasiuni aveți, pe lângă citit?

Un sfârșit de week-end plăcut să aveți!


sâmbătă, 11 octombrie 2014

Jurnalul Oanei Pellea (2003-2009)- Recenzie



„Când scrii un jurnal pe care te-ai hotărât să-l faci public și crezi că el nu va interesa pe nimeni, ai senzația clară că scrii, de fapt, doar pentru tine. Și chiar așa e. Îți face bine să-ți vezi și material gândurile. E ca și când te părăsesc și intră în altă realitate. E ca și când eliberezi niște păsări din cușcă, și ele își iau zborul. Pe cine vor întâlni în drumul lor? Nu mai e treaba ta. Vor întâlni pe cine trebuie să întâlnească... Dar sentimentul de a le elibera e ca și cum ai trage o gură de aer curat și tare. Îi face bine omului să gândească și să scrie.” Spune Oana Pellea.

Nu pot spune cum este această carte, dar cred, și subliniez „cred”, că cel mai potrivit cuvânt ar fi: specială. Da, specială, deoarece cartea ne prezintă atât viața scriitoarei, fiind un jurnal, cât și o mulțime de pasaje introspective legate de oameni, de felul de a fi al oamenilor, de felul lor de a nu fi și de frumusețea vieții. Da, frumusețea vieții, pentru că nimic nu este mai de preț decât viața cu toate suprizele ei plăcute și neplăcute. Pentru că „Dumnezeu a dat, tot Dumnezeu va lua.” Cartea prezintă viața autoarei, fiica lui Amza Pellea, actor renumit.

O carte frumoasă care îți oferă atât răspunsuri, dar îți pune și întrebări, care rezolvă enigme și naște mistere, care prezintă vieți dar și sfârșituri de vieți. O carte pe care am citit-o rapid, de fapt, o carte care se citește rapid. Profundă, introspectivă, meditativă și... liniștită. Cred că ce m-a surprins cel mai mult la această carte, pe care am cumpărat-o în urma atâtor zvonuri plăcute și pro, pe lânga faptul că mama este și va fi mereu o fană Amza Pellea, este reprezentat de naturalețe și de credința scriitoarei, care își pune nădejdea în Dumnezeu și puterea în forțele Sale. O scriitoare năucită de dorul parental, dor care arde, frige, o scriitoare ce suferă după dorul prietenilor. O scriitoare care dă peste urâțenia lumii, peste mediocritatea ei și peste tot ce înseamnă „neom.” „I can see humans, but no humanity” pare a fi dictonul acestei cărți. Este „un jurnal care face bine”, după cum și Ioana Pârvulescu, ce ne dă prefața cărții, o spune.

Există numeroase pasaje care m-au făcut să las cartea deoparte pentru câteva minute și să meditez asupra cuvintelor scritoarei. Am să vă prezint câteva:

„Căutăm, ca nebunii, totul în formă. În formele caselor, în forma teatrală, muzicală. Trăim după tipare formale. Ne îmbrăcăm Versace, arătăm ca Madonna, vorbim ca Tom Cruise, trăim în forma lui Tânăr și neliniștit și murim foarte liniștiți și pierduți de noi, căci am adoptat alte formate și modele. Ne întrebăm din ce în ce mai rar ce căutăm aici. Cine suntem și ce vrem de fapt. Uităm cu desăvârșire să simțim noi, să gândim noi. Nici nu mai știm de atâta informație care sunt gândurile noastre și care nu. Dacă ce simțim e adevărat sau nu. Și într-o zi ne mirăm că două avioane nebune intră în viața noastră și schimbă omenirea.”

„Fotografii. Multe. Fotografii cu străbunici pe care nu i-am cunoscut. Ale unei planete, parcă. Ale regului Carol. De ce aproape întotdeauna când ne fotografiem zâmbim? Aproape întotdeauna arătăm că suntem fericiți. Poate că în subconștient vrem ca imaginea noastră să rămână așa, a unor oameni fericiți. Și e bine așa. Asta ar trebui să rămână după noi. Barem o imagine într-o ramă, o imagine luminoasă. Îmi place să-mi imaginez imaginea imediat următoare după instantaneu. Cum s-au ridicat din poziția din poză. Ce s-a întâmplat imediat după ce s-a luat fotografia.”

„Mama: Când ești nemulțimită sau ți se pare că ai probleme... când vii acasă, pune mâna dreaptă la spate și încearcă să te descurci doar cu stângă: să dai foc la aragaz, să te speli, să iei ce-ți trebuie din frigider... Zece minute, nu mai mult... Și, după zece minute, ia-ți mâna dreaptă de la spate și uită-te la ea cu ochii, cu ochii tăi de carne. Și ai să vezi minunea! Ai să vezi ce înseamnă să ai două mâini. Sau două picioare. AI să înțelegi ce înseamnă să fii sănătos în minunea Domnului.
Și întreabă-te după asta: cât de importante erau problemele pe care credeai că le aveai acum zece minute?”

„Leagăn de dat.
Mă dau în leagăn... îmi iau avânt, fac trei pași în spate... uite, mamaie, tataie, Craiova... tata... dans dimineața la șase... mama verde, of, ce verde de ochi... am ajuns iar la punctul zerio, de unde am plecat, și avânt mare spre față... viitor... habar n-am, înafară de câteva speranje sfrijite... mai nimic... și iar ajung în punctul zero...  Iar în spate... Doghi... Ciff. Liceu... Ferentz... uite așa, între atunci, în trecut, și iar atunci, în viitor, trec prin zero absolut care e singurul acum... dar cine să-l prindă... sau cine să-l vrea.
Da, acum îmi dau seama, sunt între două atunci.”

Și aș putea continua până la ora paisprezece. O persoană care scrie așa cum joacă: cu sufletul! Cartea merită, citită, o puteți comanda de pe libris.ro, de AICI!

Ne mai citim!

224 pagini
Editura Humanitas
Prefață de Ioana Pârvulescu

vineri, 10 octombrie 2014

În mintea unui blogger- Partea a III-a!

Am revenit, ha!
67) Ce făceai azi noapte la ora 00?
Dormeam și aveam un vis deosebit de... plăcut!
68) Există Dumnezeu?  
Una dintre cele mai existențiale întrebări. Sincer, nu vreau să răspund la întrebarea asta, nu vreau să stârnesc diferite dispute, dar niciodată nu poți pune, totul, pe seama științei. Pe seama puterii ei! Dacă există, sau nu, ține de nivelul de dezvoltare al fiecărui individ.
69) Porți bijuterii?
Am o brățară drăguță din argint primită de la o prietenă dragă. În rest, nu, nu port. Adică port doar o drăguță brățară din piele de la un coleg.
70) Ești genul de prieten pe care l-ai vrea ca prieten?
Eu zic că da. Adică, well, am și supărat, dar niciodată nu am avut intenția de a enerva pe cineva și de a-l antrena în a-mi purta ranchiună. Nu, nu, nu-s genul.
71) Mergi pe stradă în drum spre servici. La marginea străzi vezi un câine care se îneacă într-un canal. Șeful tău ți-a spus că dacă mai întârzii vreodată te dă afară. Ce faci?
Nu am servici, încă, deci întreabarea cade. Oricum, să fim serioși, este vorba de un suflet!
72) Ești în cabinetul doctorului tău care tocmai ți-a spus că mai ai de trăit o lună. a) Spui cuiva/tuturor că ai să mori? b) Ce faci în zilele rămase? c) Îți este frică?
Le spun persoanelor cele mai dragi, și, evident, cu zilele rămase fac tot ce mi-am dorit vreodată să fac. Nu, nu îmi este frică, „comes a time when we all do this.”
73) Ai postere pe pereți?
Aveam acum ceva timp un poster cu „Hunger games”, acum am doar o foaie, deasupra patului, cu verbele neregulate la germană. Dap!
74) Care este cântecul care te binedispune întotdeauna?
Cred că „Valentina Monetta- Maybe.” Cântecul ăsta inspiră! (big-grin)

75) Care sunt ultimele 2 cifre ale numărului tău de telefon?
„...98”
76) După tine, ce anume face o relație să reziste?
Sinceritatea, în primul rând. Apoi, încrederea și dorul.
77) Cum poate cineva să-ți cucerească inima?
Nu trebuie să încerce, persoana care mi-a cucerit inima a apărut deja.
78) Poate nebunia aduce mai multă creativitate?
Să zicem...
79) Care este cea mai bună decizie luată până acum?
Cititul. Școala. Nu știu, e prea devreme să spun asta.
80) Ce mărime de pantofi porți?
40-41.
81) Ce ai dori să fie scrie pe piatra ta funerară?
Wah, am un sentiment de „deja-vu”: „Am lăsat două milioane de dolari în....”
82) Care este cuvântul tău preferat? 
„Eternitate.”
83) Spune-mi primul lucru care-ți vine în mâine când auzi: inimă.
Biologie.
84) Ai o zicală/expresie pe care o folosești des?
Nup.
85) Care este ultimul cântec pe care l-ai auzit? 
86) Care este culoarea/culorile tale preferate?
Verde.
87) Care este poza de pe desktop-ul tău?
E una random.
88) Dacă ai avea un buton pe care dacă l-ai apăsa, o persoană la alegerea ta va dispărea, l-ai folosi? Pe cine?
„Jumătatea rea” din mine. (smile)
89) Dacă ai putea deveni o vedetă peste noapte, cel fel de vedetă ai fi? (Actor, scriitor de succes, cântăreț, prezentator TV, etc.)
Aș vrea să fiu actor. Ar fi super să „trăiesc atâtea vieți.” Sau cântăreț. Ah!
90) Într-o seară te trezești din cauza unui sunet. Aprinzi lumina și vezi că ești înconjurat de zombie. Aceștia nu fac absolut nimic, doar stau în jurul patului tău. Ce faci?
Cine nu și-a imaginat vreodată „Apocalipsa zombie?” Ha, ha, cred că i-aș ruga pe domnii mâncători de fibră să mă viziteze mai târziu, după ce-mi fac somnul.
91) Ai mâncat din greșeală niște legume radioactive. Au avut gust bun, dar și mai bun este lucrul care s-a întâmplat. Acestea îți dau o super-putere la alegere! Care este aceasta?
Să fiu invizibil, Doamne. Imaginează-ți, „fake your own death.” Awesome. Sau să zbor, ah, da.
92) Poți să retrăiești orice moment din viața ta, însă doar pentru o jumătate de oră. Care este experiența din trecut pe care ai vreo să o retrăiești?
Nașterea mea.
93) Poți să ștergi din trecut orice experiență proastă avută. Care ar fi aceasta?
Hm, nu știu. Nu vreau să-mi reneg amintirile, sunt singurele care rămân.
94) Ai oportunitatea de a întâlni un actor/actriță la alegere. Cine este?
Nicole Scherzinger, Adele, Dulce Pontes, Oprah, Orlando Bloom.
95) Ai primit un bilet de avion gratis către orice destinație la alegerea ta. Trebuie să pleci acum. Unde mergi?
Egipt, Africa!
96) Ai vreo rudă în închisoare?
Nup.
97) Ai vărsat vreodată în mașină?
Fortunately, nu. Nu mai am rău de mașină de vreo câțiva ani!
98) Ai fost vreodată într-un avion?
Nu, dar am să fiu! 
99) Dacă toată lumea te-ar putea auzi în acest moment, ce i-ai spune?
Când se umflă în pene să realizeze cât de mici suntem, de fapt. Și că cititul n-a omorât pe nimeni, iar faptul că n-ai mai citit o carte încă de prin clasa a șaptea, nu e motiv de laudă. Să se simtă cine știe!

Eh, mi-a plăcut „provocarea”. Mulțumesc inițiatorului, toate bune!
Andrei

miercuri, 8 octombrie 2014

În mintea unui blogger- Partea a II-a!


Here I am! 
Voi continua setul de întrebări!
34) Cine este cea mai atractivă vedetă de gen opus ție?
Nu știu ce să spun, cred că Nicole Scherzinger.



35) Pentru tine, care este sensul vieții?
Să fii fericit și, în același acompaniament, să reușești să îi faci pe alții fericit. Să smulgi zâmbete de la necunoscuți, lacrimi de fericire și gânduri bune. Să reușești să trăiești, nu doar să supraviețuiești, și să merge spre calea dorită de către Divinitate.
36) Definește arta. 
Glasul sufletului.
37) Crezi în noroc?
Doar în coincidențe bizare. Spune-i, dacă vrei, noroc.
38) Cum e vremea acum?
E înnorat și rece.
39) Ce oră este?
17:32.
40) Conduci? Dacă da, ai făcut vreodată accident?
Nu, nu conduc.
41) Care este ultima carte citită?
Mai am puțin și dau gata „Jurnalul Oanei Pellea”.
42) Desenul tău animat preferat?
„Ed, Edd și Edy” sau „Curaj”. Tooooate!
43) Ai vreo poreclă? 
Slavă Cerului, nu.
44) Care este ultimul film văzut?
Sincer, nici nu îmi mai amintesc.
45) Alege DOAR 2: Dragoste, Bani, Sănătate. 
Am să fiu cât de sincer se poate: dragoste și bani.
46) Ai prins vreodată un fluture?
De fapt, odată mergeam și un fluture s-a izbit, cred, de geamul unei mașini, după care a căzut exact la picioarele mele. L-am luat în mână, și am fost atât de încântat când am văzut că, încă, poate zbura!
47) Ești obsedat de ceva anume în momentul acesta?
Nu. Știu să fac totul cu măsură. (aproximativ „totul”)
48) Spune un banc care te-a dat pe spate.
„un banc care te-a dat pe spate.”
49) S-a răspândit vreodată vreun zvon despre tine?
Nu-mi pasă de ce zic alții, atât timp cât ceea ce zic nu e adevărat!
50) Crezi în magie?
Există un univers al posibilităților.
51) Tinzi să ții ură pe cel care ți-a greșit?
Din păcate, da. Dar „ură” e un cuvânt mare. Nu știu, oi fi, oare, orgolios?!
52) În ce zodie te afli?
Vărsător, născut pe 1 februarie.
53) Aduni sau cheltuiești banii?
Numai mie îmi place să văd sutele de mărunțișuri în pușculiță și să adun cât mai mulți bănuți?
54) Care este ultimul lucru cumpărat?
Un ceai.
55) Câte cărți ai în bibliotecă? (Aproximativ)
Habar n-am. Ce-i drept, nu îndeajuns de multe încât să fiu satisfăcut de numărul lor.
56) Ești într-o relație?
Cu cea mai frumoasă fată.
57) Câte relații ai avut?
Mai contează?
58) Poți să-ți atingi nasul cu limba?
Da. Nu știu cât de surprinzător e.
59) Unde ai fost ieri?
La școală, da.
60) Ai ceva roz în apropierea ta?
Nu.
61) Porți șosete în momentul acesta?
Da, și așa sunt răcit, ar fi culmea să răcesc și mai tare.
62) Care este animalul tău preferat?
Cățelul!
63) Care este arma ta secretă pentru a face pe cineva să te placă?
Păi, dacă ți-aș zice, ar mai fi secretă?
64) Unde este cel mai bun prieten al tău?
Asta încerc și eu să aflu. 
65) Lady Gaga este…  
Felicitări pentru ce a reușit să ajungă. Este ce vrea ea să fie!
66) Ce ai să lași drept moștenire? 
Să scrie pe piatra mea de mormânt, „Am acuns două milioane de dolari în....

Mulțumesc că mă urmăriți! 

marți, 7 octombrie 2014

În mintea unui blogger- Partea I!


Eh, cum nu am ce face, am decis să mă alătur și eu acestei „provocări”, mai mult sau mai puțin provocatoare: 

1) Sexul? 
Cum zice o glumă bună, „for, five, times a week”. Male! 
2) Dacă ai putea întâlni pe oricine de pe Pământ, cine ar fi? 
Pe persoana care seamănă cel mai mult cu mine. 
3) Ia cartea care îți este cel mai aproape, dă la pagina 23, transcrie rândul 17. 
Nu am „Pe aripile vântului în bibliotecă, dar am să transcriu dintr-altă carte: „Nu e o urgență, am spus, dar vă rog să treceți pe aici și să verificați.”
4) La ce te gândești în majoritatea timpului? 
 La viitorul meu și la alegerile făcute.
5) Ce scrie în ultimul mesaj primit de la cineva? 
„Sper că a continuat apoi să bată...”
6) Domi îmbrăcat/ă sau nu? 
Depinde. Vara, naked, dar acum că e mai frig, nu prea.
7) Care este cel mai straniu talent al tău? 
Nu știu dacă e tocmai talent. Pot să fac într-un mod ciudat cu limba. 
8) Fetele.... (termină propoziția);  
Sunt complicate și frumoase.
Băieții.... (termină propoziția) 
Îs și atât.
9) S-a scris vreun cântec sau poem despre tine? 
Nu cred.
10) Care a fost ultima dată când ai făcut „air guitar”? 
Azi, la școală (wasntme).
11) Ai vreo fobie mai stranie? 
Mă tem de spațiile închise și broaște. 
12) Ți-ai blocat vreodată vreun obiect străin în nas? 
Lol? Nu.
13) Ce religie ești? 
Creștin-ortodox.
14) Când te afli afară, care este lucrul pe care îl faci de obicei? 
Îmi place să alerg și să respir aerul curat.
15) Preferi să fi în fața sau în spatele camerei? 
În spatele ei, definitely!
16) O întrebare simplă, dar extrem de complexă. Trupa favorită? 
N-am!
17) Care a fost ultima minciună pe care ai spus-o? 
Hmmmm. Nu îmi amintesc! Nu mint fără motiv, asta-i drept.
18) Crezi în karma? 
Oarecum!
19) Ce înseamnă URL-ul (numele site-ului) tău? 
Secret!
20) Care îți este punctul tău slab; dar cel forte? 
Punctul slab e, hm, cred că faptul că uneori mă implic prea mult. Forte, cred că felul de a gândi și ambiția.
21) Ai vreo pasiune pentru o celebritate? Dacă da, care e? 
Nicole Scherzinger cea mai frumoasă ah da și cu voce ai ai ai!
22) Ai făcut vreodată baie în pielea goală în public? (skinny dipping) 
Da!
23) Cum scapi de nervi?  
„Be more positive baby”. Optimismul ajută!
24) Ai vreo colecție de ceva anume? 
Cărți!
25) Preferi să vorbești la telefon sau să faci video-chat? 
Întrebarea asta sună pretty wrong. Să vorbesc la telefon și prin mesaje!
26) Ești fericit cu persoana care ai devenit? 
Depinde. Și da, și nu.
27) Care este sunetul pe care-l urăști; dar cel pe care-l iubești? 
Iubesc sunetul ploii, urăsc sunetul manelelor. Zgomotul, în general!
28) Care este cel mai mare "Daca..." al tău? 
„Dacă aș fi fost altcineva, cine aș fi fost?”
29) Crezi în fantome? Dar în extratereștrii? 
Există un univers al posibilităților.
30) Scoate brațul drept în afară, care este primul lucru pe care îl atingi? Fă la fel cu brațul stâng. 
Aerul, dreapta. O vază din lemn, stânga.
31) Îți plac jocurile video? 
Nu chiar, dar e ok să te pierzi, câteodată, într-o altă lume.
32) Care este cel mai oribil loc în care ai fost? 
Toaletă publică, never gonna get there again!
33) Ce preferi: Nordul, Vestul, Sudul sau Estul țării? 
Nord-estul, evident!