miercuri, 31 decembrie 2014

Top 15 cărți citite în 2014



Bună dimineața!

Vă vine să credeți că în seara aceasta pășim într-un an nou? În 2015? Mie nici nu îmi vine să cred. Oricum, am ceva foarte interesant să vă spun. Știți că anul acesta a fost ultimul an din această lume în care am avut, la dată, numere consecutive?

(decembrie) 12, 13, (20)14. Nu știu câți v-ați dat seama de acest lucru. Dar, în fine, nu sunt aici pentru asta, ci pentru a face un Top al cărților pe care le-am citit anul acesta. Un top 15, care, ei bine, va cuprinde 15 cărți, în ordinea în care mi-au plăcut, citite în acest an. 

Așadar, să începem:

15


O carte ce m-a dat peste cap încă de la primele pagini. Recenzia e AICI.

14


Un roman despre condiția artistului devotat până la limite creației sale. Recenzia, de asemenea, AICI.

13


Un jurnal care, așa cum Ioana Pârvulescu spune în prefață, „face bine”. Recenzia AICI.

12


Povestea unei vieți și a unei culturi. Recenzia AICI.

11


O carte cu un subiect destul de rar întâlnit. Sacrul și profanul camuflat în niște pagini. Recenzia AICI.

10


Un roman destul de bun pentru stilul lui Coelho și care tratează viața unei persoane ce caută răspunsuri, în timp ce tot mai multe întrebări încep să apară. Recenzia AICI.

9


 O carte cu o intrigă superbă și plină de mister. Recenzia AICI.

8


 
Amuzament, inteligență, cultură și inteligență. Toate surprinse în această carte. Recenzia AICI.

7



O carte surprinzător de surprinzătoare și frumoasă. O poveste de viață despre devotamentul pentru creație și succes. Recenzia AICI.

6


Una dintre acele cărți emoționante, care, parcă, ai fi dorit să nu fie scrisă. Recenzia AICI.

5


Pentru că Tolkien este un geniu al culorilor și al formelor, al cuvintelor și al imaginației. Un roman superb, ce-l recomand tuturor fanilor Lord of the Rings.

4


O carte emoționantă despre curgerea ireversibilă și egală a timpului. Recenzia, dacă o pot numi astfel, AICI.

3


Un roman savurat până la ultimul cuvânt, o carte cu o poveste genială, un autor magnific și plin de inspirație și imaginație. Recenzia, AICI.


Pentru că mi-a fost imposibil să fac o diferență, clasez cartea acesta minunată pe același loc. Cuvintele îs de prisos pentru a putea exprima emoția transmisă de Zusak. Merită!

2


Pentru că Alice Munro este o scriitoare superbă, de un stil impecabil de natural și, în același timp, debordant de magie și creație. Aici sunt toate traducerile ei în limba română, „Prea multă fericire”, „Dragă viață”, „Fugara”, „Ură, prietenie, dragoste, căsătorie”, iar toate recenziile le găsiți AICI.

1


O carte ale cărei coperți le-am închis cu lacrimi în ochi. Cuvintele nu pot exprima cât de superbă este. O recomand tuturor celor ce doresc să afle povestea absolut incredibilă de viață a Aniței Nandriș-Cudla, o femeie de la țară doar cu 3 clase, deportată în Siberia alături de cei 3 fii ai săi. Recenzia AICI.

Iată, dragilor, că a mai trecut un an. Cu bune, cu rele. Că așa este viața. Dar, dacă știm să o trăim și s-o prețuim, să înclinăm balanța spre partea pozitivă, vom ști, cu adevărat, care ne este menirea pe acest Pământ: să fim fericiți și să iubim. 

Vă doresc un an nou mai bun, mai frumos, mai cum vreți voi, plin de realizări și zâmbete, plin de lacrimi de fericire și împliniri. Un an pe sufletul vostru!

Andrei 
 

marți, 30 decembrie 2014

„Divergent” (filmul)- Recenzie



Bazat pe bestseller-ul omonim, semnat de Veronica Roth, filmul Divergent aduce pe marile ecrane lupta încrâncenată a unei adolescente de a-şi descoperi adevărata identitate, în ciuda legilor foarte stricte după care lumea se ghidează.

Într-un viitor nu foarte îndepărtat, societatea este împărţită în categorii clar delimitate în funcţie de personalitatea dominantă a fiecărui individ. Deşi pare o fată obişnuită, Tris Prior află că nu îi poate fi definită o singură calitate, drept urmare nu va putea aparţine niciodată vreunui grup. Războiul începe atunci când Tris deconspiră faptul că se urmăreşte distrugerea tuturor „divergenţilor” şi trebuie să înţeleagă de ce sunt periculoşi înainte de a fi prea târziu.

Cu o poveste motivaţională puternică, imagini spectaculoase, acţiune la cote maxime şi o poveste de dragoste aparent imposibilă, dar care se dovedește a fi una pusă pe seama a numeroase sacrificii.

Sincer, eram foarte sceptic în legătură cu filmul, acesta fiind și motivul pentru care aseară, după ce am văzut „Frankenstein”, m-am gândit să văd și ce îi de capul acestui film. Surprinzător, mi-a plăcut mai mult decât nu mă așteptam și, ei bine, abia aștept și partea următoare. Mi s-a întâmplat ca la „Hunger Games”, care, inițial, am crezut că e serial. L-am văzut cu puțin timp înainte să apară a doua parte motiv pentru care nu a trebuit să aștept prea mult să văd ce se mai alege de soarta lui Katniss Everdeen. Dar, în fine, vreau să vorbesc despre „Divergent”, acum.


După un experiment psihic făcut de către toți indivizii, Beatrice („Tris”) se dovedește a fi o persoană specială, genul de persoană ce distruge echilibrul strict instaurat de către categoriile clar delimitate în funcție de personalitatea dominantă a fiecărui individ (oameni modești, neînfricați, erudiți, buni etc). Cu alte cuvinte, ea prezintă mai multe din aceste „calități”, nu doar una singură. Deși face parte din categoria „Abnegației”, ea se hotărăște, spre surprinderea familiei, să facă parte din categoria celor „Neînfricați.”

Moment din care viața începe să i se schimbe într-un mod radical.


Celor cărora le-au plăcut „Jocurile foamei”, sigur vor aprecia și acest film. Dacă știam că în el joacă și Kate Winslet, în rolul lui Jeanine, conducătoarea, unul dintre personajele negative ale filmului, cu siguranță aveam să îl văd mai devreme.


Scenariul foarte bun, Veronica Roth a știut cum și ce să scrie, iar efectele vizuale sunt, de asemenea, bunicele, valorificate foarte bine. Mi-a plăcut enorm de mult evoluția personajului Beatrice și felul în care a reușit să-și ascundă identitatea de „divergent”- pentru că așa se numeau genul ei de oameni ce trebuie, numaidecât, eliminați.

Vi-l recomand cu mare drag!

Durata: 140 minute
Cu: Kate Winslet, Theo James, Shailene Woodley
Gen: Acțiune-Aventură


Trailerul oficial al filmului
 

Câștigătorul voucherului de reducere Curtea Veche


Salutare,

A venit timpul să anunț și câștigătorul concursului de AICI. Îmi pare rău că nu ați participat mai mulți, dar nu v-aș putea obliga.

Așadar, câștigătoarea este Andreea Dobre. Felicitări și mulțumesc mult pentru participare, te rog să mă contactezi în privat, la adresa andrei.cioata17@yahoo.com pentru a îți oferi voucherul ce-ți reduce costul unei comenzi cu 40%.

Vă doresc un an nou minunat, fericit și plin de realizări pe toate planurile!

Andrei

luni, 29 decembrie 2014

Biblioteca online: www.bibliocarti.com



Data lansării: 2012

Scurtă descriere: Bibliocarti.com - Hrăneşte-te cu lectură !Un site de literatură din România. Biblioteca online, cărți electronice, scriitori, cititori, cafea, înţelegi?

Descriere pe larg: Găsești cărți gratuite în format electronic și audio pe care le poți descărca sau încărca online. Poți vinde cărți dacă tu consideri că nu mai ai nevoie de ele, deoarece alții s-ar bucura să le cumpere.
Găsești cărți ieftine cu diferite promoții și reduceri numai bune de savurat!
Poți scrie. Îți place să scrii? Crezi că ai ceva de spus? Vrei ca lumea să îți admire pasiunea? Te așteptăm în comunitatea online. Descoperi cele mai noi cărți apărute de la edituri, recenzii, detalii despre autori, lansări de carte și multe alte informații. Promovăm scriitori remarcați sau tineri care au cel puțin o carte tipărită. Afli noutăți, articole educative și multe alte beneficii care te vor răsfăța dacă ne urmărești site-ul.
 

Adresă de e-mail: contact@bibliocarti.com


Aceste lucruri pe puteți afla și de pe pagina oficială de Facebook a celor de la Bibliocărți, pagina de AICI. 

Am întâlnit site-ul acesta din întâmplare, în timp ce îmi pierdeam timpul (într-un mod practic, evident- deși „pierdeam” și „practic” nu sună prea bine în aceeași frază) pe internet, și m-am gândit să văd ce pot găsi pe asemenea site. Am intrat și, bineînțeles, când vrei să afli mai multe despre un anumite site, treci pe la secțiunea „Despre noi”, nu-i așa? (AICI)
Scriitori, bloggeri, poeți români, pasionați de lectură și carte, amatori, oameni care iubesc, pur și simplu, cuvintele: asta înseamnă comunitatea Bibliocărți. Asta suntem și noi, nu? De ce să nu facem parte din ea?

În comunitatea online Bibliocărți se publică numeroase texte, poezii, eseuri, recenzii, citate, recomandări și multe altele, sprijinindu-se, astfel, interacțiunea socială și sprijinul între membrii comunității, socializarea fiind un lucru definitoriu pentru o persoană socială și pentru integrarea ei într-un grup, o comunitate și, în cele din urmă, într-o societate modernă.

Dar, după cum v-am spus, mai multe detalii găsiți în link-ul atașat.

Ei, bine, după ce m-am familiarizat cu acest site și cu demersul său frumos, am trecut și la paginile celelalte. Și, ca să vezi, am găsit ceva ce imediat atrage atenția unui cititor: cărțile online gratis (AICI). Gratis, da.
Rodica Ojog-Brașoveanu, Oscar Wilde, Andersen, Michel Zevaco, Kim Edwards, Mark Twain, Liviu Rebreanu, sunt printre autorii ale căror căror cărți se găsesc, online, pe site-ul celor de la Bibliocărți. Voi le oferiți o cafea? 

De asemenea, ce bibliosite fără cărți? Puteți alege dintr-o gamă foarte largă de cărți de citit, de AICI, la niște prețuri formidabil de mici (spre exemplu, „Hunger Games” de Suzanne Collins la doar 15,5 RON/ volum). Și asta nu-i nimic! 

Librăria Bibliocarti nu deține fizic aceste cărți. Titlurile de mai sus conțin link-uri afiliate spre edituri sau site-uri partenere de unde pot fi achiziționate produsele. Ele sunt importate de către librăria noastră prin feed și fiind puse la dispoziția dumneavoastră cele mai bune reduceri. Librăria preia și recomandă produse care considerăm că prezintă interes pentru cititorii noștri. Dacă sunteți în căutarea unui titlu care nu este pe raftul nostru, vă rugăm să ne contactați. De asemenea în librăria noastră se găsesc și cărți de anticariat.”

Așadar, munca acestor oameni de a ne pune la dispoziție cărți ieftine, la reducere, este de remarcat și de lăudat!

Ai în bibliotecă o carte pe care ai citit-o și vrei s-o vinzi? Sau, pur și simplu, vrei doar să vinzi o carte pe care ai găsit-o și știi că va atrage publicul? Nicio problemă, datorită celor de la Bibliocărți acest lucru este posibil, umărind detaliile de AICI. Nimic mai simplu și mai ușor. De asemenea, și schimbul de cărți este acceptat, informațiile fiind prezentate în același link.

Ca un site să fie demn și bun, nu trebuie să-i lipsească propria revistă. Vrei să citești ce mai este nou în materie de cărți? Noi recenzii, interviuri cu persoane de seamă și mai maeștri ai literaturii românești, ai muzicii și cinematografiei? Date despre istorie și date de actualitate? 
Atunci, umărește revista celor de la Bibliocărți și vei fi la curent cu tot ce vrei să știi.

Pentru cei cu planuri mai mari, serviciile de la Bibliocărți le stau la dispoziție.

Iar AICI ceva foarte frumos: această pagină conține o listă vastă de biblioteci naționale, universitare, județene, orășene, comunale, din Iași, din Chișinău și multe alte biblioteci, inclusiv citate, articole și imagini relevante, site-ul propunându-și, cu ajutorul nostru, să devină cea mai importantă sursă de biblioteci, un catalog cu toate locurile din țara noastră în care putem găsi și din care putem împrumuta cărți, spre a ne satisface pofta de lectură. Găsiți, de asemenea, o serie de citate despre biblioteci foarte drăguțe și introspective. AICI ne sunt puse la dispoziție o serie de imagini cu cărți, iar AICI o mulțime de vorbe frumoase preluate atât din cărți, cât și din marile cuvinte ale marilor oameni. 


Imagine bazată pe articolul de AICI, pe care aș fi foarte fericit dacă l-ați citi. Dați-mi voie să citez câteva din cuvintele celor de la Bibliocărți: „ Motivele principale din cauza cărora oamenii nu citesc sunt faptul că nu au timpul necesar, nu au bani să cumpere cărți sau li se pare plictisitor.
Echipa noastră se folosește de puterea Internetului pentru a distribui articole pentru dezvoltare personală, articole utile pentru a învăța oamenii cum să își planifice timpul, articole care prezintă toate beneficiile reale din urma cititului și, totodată, le oferă vizitatorilor cărți electronice gratuite. Mai exact, echipa noastră oferă toate instrumentele necesare pentru a putea citi și contrazice prin argumente pertinente orice motiv pentru care oamenii nu citesc. Nu există nu pot.”

Haideți să susținem acest site frumos și cu potențial, nimic nu ne împiedică. Putem face asta, bineînțeles, pentru că „nu există nu pot.” De asemenea, vă invit să vă alăturați blogului Bibliocărți. Încercați!

Mulțumesc mult pentru atenție și pentru minutele acordate!

Cu multă speranță și deosebită considerație,
Andrei


„Înainte să adorm” (film)- Recenzie



Before I Go To Sleep”/„Înainte să adorm” este un thriller bazat pe un best-seller mondial a cărui protagonistă este o femeie care, din cauza unui tragic accident, se trezeşte în fiecare dimineaţă fără a-şi mai aduce aminte nimic din trecutul ei - până într-o zi, când află un adevăr care o împinge să-i pună la îndoială pe cei din jurul ei.

Deși filmul este apărut în cinema încă din 17 octombrie, abia aseră m-am gândit să-l caut online și să-l văd. Surprinzător, l-am găsit.

Are 47 de ani și e scriitoare. Se trezește în fiecare dimineață neștiind unde se află. O formă rară de amnezie o împiedică să rețină informații mai mult de 24 de ore. Crede că are cu 20 de ani mai puțin, că este singură și are întreaga viață înainte. Dar descoperă că locuiește cu soțul ei, Ben, și că majoritatea deciziilor importante din viața sa au fost deja luate. Doctorul o sfătuiește să țină un jurnal care o ajută să-și recompună amintirile de la o zi la alta. Dar într-o zi deschide jurnalul și citește: „Să nu ai încredere niciodată în Ben.”
O cheamă Christine. Jurnalul vieții ei se numește „Înainte să adorm”.


Și așa începe totul. Rolul lui Chrstine Lucas, protagonista, este jucat de către Nicole Kidman, care, deși la o vârstă atât de înaintă, „still popped my cherry”, și încă reușește să transmită o emoție deosebită. Încă un adevărat exemplu al zicalei „experiența se capătă cu înaintarea în vârstă”. În prima secvență a filmului regizat de către Rowan Joffé, Christine se trezește și privește în jur derutată, aflându-se într-o casă necunoscută, dormind lângă un bărbat pe care nu l-a mai văzut niciodată. Speriată, aceasta merge în baie și încearcă să-și dea seama ce se întâmplă cu viața ei, cine este și ce caută în acel loc necunoscut. În baie, pe un perete, găsește o groază de fotografii ce-i înfățișează pe ea și bărbatul cu care s-a trezit în pat, Ben, căsătoriți, împreună de ani buni.

Sfătuită de către doctorul său să țină un jurnal, acesta îi oferă o cameră foto pentru a-și înregistra gândurile și amintirile, fără însă ca Ben să afle. Astfel, din acel moment devenim martori la toate memoriile eroinei, care, încet, încet, încep să-i reapară în memorie, dezvăluind detalii șocante, cutremurătoare și misterioase. Se merită să vezi până la final ce se petrece în mintea lui Christine și cum reușește să-și amintească detalii importante din viața ei, pe care alții vor să le țină ascunse, „pentru binele propriu”.


După părerea mea, trăind drama lui Christine și încercând s-o aducă pe marile ecrane, Nicole Kidman reușește să facă acest lucru destul de bine, deși, pe ici pe colo, nu se implică complet în investigarea unui asemenea personaj, cât nici în evenimentele petrecute în viața ei. Deși actrița reușește să ofere o interpretare corectă, demnă și liniștită, încă rămân mici lacune care parcă ar spune „nu-prea-ai-fost-atașată-de-personaj.”

Un film realizat cu măiestrie, dar rezervat când vine vorba de a transmite emoții.


Carte vs. film?

Nici nu se pune discuția. Romanul e mult mai bun, chiar transmite emoție și, uneori, îți faci singur un scenariu în cap, îți imaginezi cum ar arată personajele, în ce condiții trăiesc, cum arată locurile în care merg. Filmul ți le oferă „pe tavă”, nelăsând loc de interpetări și imaginație. A fost pur și simplu imaginația regizorului să ne-o ofere pe Christine blondă, cu ochi albaștri, pe Ben și cu părul lins, iar pe doctorul lui Christine, ei, bine, chel. Cartea e mult mai bună. Dacă vreți să vă faceți o mică părere, recenzia am făcut-o AICI


Un film OK, care merită văzut într-o seară liniștită, cu o cană de cafea lângă voi și căștile în urechi.

Durata: 92 minute
Gen: Mister-Thriller
Rating: nerecomandat persoanelor sub 15 ani
Cu: Nicole Kidman, Mark Strong, Colin Firth

Let it Snow- Book Tag


Îmi place să răspund la întrebări legate de cărți, drept care m-am gândit să răspund și eu acestui micuț set. Nu se supără nimeni, nu?
Nu.

1. Ce carte te introduce cel mai bine în spiritul sărbătorilor de iarnă?

Habar nu am. Nu știu dacă am citit vreo carte care să fie exact pe tema iernii. Poate o carte în care acțiunea se petrecea în timpul acestui anotimp. Hm, să mă gândesc. Cred că „Sacrificiul din miezul iernii”, de Mons Kallentoft.

     2. Afară este viscol iar tu ai rămas blocat/ă în casă din cauza nămeților. Ce personaj ai prefera să iți țină companie?

Chiar s-a stârnit un viscol destul de puternic așa, peste noapte. Cred că aș prefera să-mi țină companie Christine, eroina din romanul „Înainte să adorm”, al cărui recenzie am făcut-o AICI.

     3. Participi la o bătaie cu bulgări. Pe care personaj cu inima înghețată l-ai lovi primul? 

Pe Ben, „soțul” lui Christine, tot din același roman.

     4. Cu ce familie ficțională ți-ai petrece sărbătorile?

Frumoasă întrebare. Și bună de asemenea. Oscilez între familia „Mincinoșilor” (recenzie AICI) și familia celor de la „Pe aripile vântului”, familia O`Hara.

     5. Cu cine ai vrea să te săruți sub vâsc?

Facem referire tot la un personaj ficțional, nu? Păi, atunci, cred că... cu Galadriel, din „Lord of the rings”. Sau Anastasia, din „50 shades of Grey”.

     6. Ce personaj a fost pe lista celor răi, dar a reușit până la urmă să ajungă pe lista celor buni?

Întotdeauna am urât-o, de la începutul romanului până într-un anumit punct, pe Scarlett O`Hara. Pentru că se credea cea „mai tare din parcare”, cea mai frumoasă și cea mai dorită.

     7. Ești singur/ă acasă când 2 hoți se strecoară înăuntru. Ce personaj ai prefera să te ajute să scapi de ei?

Katniss Everdeen, bineînțeles.

     8. Canalul Hallmark găzduiește un maraton cu filme specifice sărbătorilor. Ce carte are cea mai cheesiest copertă?

Te-aș recunoaște dintr-o mie”, de Laura Lippman (recenzia AICI) sau „Vecinul”, de Lisa Gardner (recenzia AICI).

     9. Împrăștie spiritul spiritul sărbătorilor de iarnă și alege câteva persoane care să facă acest tag!

„Liberi la distracție”! Îl poate lua oricine.

Mulțumesc mult,
Andrei 

duminică, 28 decembrie 2014

„The hobbit” (filmul)- Recenzie



Nu știu câți fani „Lord of the rings” și J. R. R. Tolkien sunt pe aici, dar sper... că sunt, dacă aveți de gând să citiți un adevărat filolog și o poveste de succes mondial.

În sfârșit, după o săptămână de luptat pe locuri și rezervări, ieri am reușit să văd și ultima parte din „The hobbit: The battle of the five armies” și vreau să vă spun că nu am fost dezamăgit deloc. Ba chiar, mi-a întrecut aștepările, iar efectul 3D a potențiat acțiunea și emoțiile trăite (de groază, uneori) cu 100%.

După ce am fost uimit de trilogia „Lord of the rings”, după romanul lui Tolkien, transpusă pe marile ecrane de Peter Jackson  pe care aș revedea-o de inșpe mii de ori, de fiecare dată, film ce a revoluționat cinematografia în materie de efecte speciale și a adus genul fantasy în preferințele publicului larg, „Lord of the Rings: The return of the king” (partea a III-a) este primul film din acest gen care a fost distins cu premiul Oscar. 

„The Hobbit: An unexpected Journey” face o întoarcere spectaculoasă în lumea fantastică din Pământul de Mijloc și construiește un pod de legătură cu trilogia Lord of The Rings, de o amploare mai mică, din cauza materialului sursă, dar de o intensitate extraordinară. Merită tot timpul.”


Acțiunea a fost foarte bine plasată și dezvoltată, deși, pe ici, pe colo, s-ar fi putut lucra mai mult la tactica armatelor și la intrigile bătăliilor scornite de către orci, elfi, gnomi și oamenii de rând. Oricum, filmul surprinde foarte mult prin efectele speciale, fazele de maximă încordare și... frumusețea (p)oricelor ălora.


Ca de fiecare dată, filmul și surprinde. N-am vă să spun prin ce, vă voi spune doar că acum se dezvăluiesc sentimente nutrite în sufletele unor personaje, pe care, mai mult sau mai puțin, le anticipai încă din partea a II-a (și, na, deja am dat un mic indiciu). 


Și mai energic, și mai frumos, și mai înfiorător și... surprinzător. În partea a treia se traseză, în definitiv, destinele tuturor, aproape, însă unele personaje rămân ca „în ceață”, nu se mai spune nimic despre ele, drept care ne putem gândi că și-au pus armele deoparte, au tras pe ei niște haine ceva mai lejere și și-au pus un șezlong undeva în Hawaii, la umbra unui palmier. Acesta ar fi unul din punctele mai slabe ale filmului, într-o mare de puncte forte.


Cred că, mereu, voi fi în tabăra elfilor. Îmi place enorm de mult simetria acestora, perfecțiunea lor atât în înfățișare cât și în luptă (care, în patea a treia, ia amploare) și faptul că, mereu, sunt într-o conexiune cu natura (însuși Thranduil călărește un cerb fooooarte impresionant de mare). Astea ar fi câteva mici motive.


Legolas a fost, este și va fi personajul meu preferat. Mereu am fost de părere că regizorul vrea să-l pună într-o imagine cât mai pozitivă, de luptător perfect, care mânuiește arcul ca și cum s-ar fi născut cu el în mână și care luptă mereu pentru dreptate, țintind... la locul potrivit. 

Dacă ar fi fost să fi luptat alături de ei, cu siguranță aș fi luptat cu arcul.

„Având la dispoziție puține pagini scrise, în aproape 3 ore, "The Hobbit" pune foarte mult accent pe detalii și livrează o mulțime de scene în care tensiunea este menținută îndelung la cote maxime. Tresari în fața amenințării trolilor, îți acoperi ochii în fața abominabililor goblini, te cutremuri când îi zărești pe uriașii de piatră și te ferești de colții ascuțiți ai warg-ilor (lupi mari și fioroși conduși de orci). Moartea pândește la fiecare pas și forțe tot mai întunecate și mai periculoase își lasă așteptată. Nu vă lăsați înșelați de recenzii negative și de fani nemulțumiți, pentru că "The Hobbit" nu a fost lansat să concureze cu "Lord of the Rings", ci are energia lui proprie, pornește de la zero și construiește mai încet, dar sigur, un climax spectaculos.”

Mă gândesc că, fix în acest moment, m-aș ridica de pe scaun și aș merge la cinema. Dacă aș ști, evident, că sunt locuri disponibile. Dar NU sunt! Vă recomand să vă faceți o rezervare la Cinema City deoarece filmul trebuie neapărat văzut, iar efectele 3D sunt ge-ni-a-le.


Trailerul oficial al filmului

Cu mult drag,
Andrei

„Căutând-o pe Alaska” de John Green- Recenzie



Tinerețea e drumul acela plin de muzică, voie bună, plimbări cu prietenii. Glume, zâmbete, lacrimi, emoții, sentimente legate și relații rupte. Pușculițele goale. E perioada în care amintiri se așează în rafturile goale și imense ale întâmplărilor. Momentul în care nimic nu ni se pare irealizabil, dar, cu toate acestea, câteodată ne ste frică să încercăm sau să mergem mai departe. Oriunde am merge, ne ducem poveștile cu noi și ne îngrijim de ele în așa fel încât să nu se distrugă, chiar dacă timpul trece nepăsător peste ele și, unele, sunt date uitării. Suntem suma amintirilor noastre, la care am luat, involuntar sau nu, parte.

Tocmai asta este și romanul lui John Green, „Căutând-o pe Alaska”. Povestea unui tânr, adolescent singuratic pasionat de cuvintele rostite de persoane celebre în ultimile lor clipe de viață, care pleacă a școala cu internat Culver Creek, în căutarea a ceea ce Rabelais numea „Marele Necunoscut”. Cum o fi acest mare necunoscut, nu are să afle decât alături de cei patru prieteni ai săi: Colonelul, Lara, Takumi și fata de care se îndrăgostește, dar se dovedește a fi o iubire imposibilă, Alaska Young.

Alături de aceștia, tânărul nostru erou, Miles Halter, își condimentează viața frumoasă de adolescent, plină de sticle goale, țigări fumate pe ascuns, ferite de „Vultur”, glume mai mult sau mai puțin proaste, proiecte, lecții de algebră avansată, cosinusuri, tangente, mioză, examene finale și note. Toate făcute pe furiș, pentru că fiecare risca exmatricularea din internat și, astfel, pierderea șansei de a se înscrie la o facultate bună. Astfel, acest Necunoscut se dovedește mai tulburător decât și-ar fi imaginat vreodată. Un Necunscut amuzant, imprevizibil, plin de ispite, format din lumini și umbre, ce stă sub semnul unui destin tragic, misterios și răscolitor.

Un trecut ce-și are repercursiuni fatale în prezent. Un suflet pierdut, neîntâlnit, imortalizat în vorbele lui Gabriel García Márquez: „Cum o să mai ies eu din labirintul ăsta?” Bună întrebare. Cum vom putea evada din acest labirint misterios și plin de drumuri ce se înfundă? Cum vom ști în ce direcție să o luăm pentru a ne găsi menirea? Care este scopul labirintului într-o lume, deja, atât de amăgitoare? Suntem pe drumul cel bun? Suntem?

De-a lungul romanului, am selectat și niște pasaje și cititate pe care vreau să le împărtășesc cu voi:

„(...) Numai că norocul e pentru fraieri.”

„- De ce fumezi atât de repede? (...)
- Voi fumați ca să vă bucurați de țigară. Eu fumez ca să mor.”

„- NU TRATA TRUPUL UNEI FEMEI CA PE UN OBIECT! a zbierat Alaska.”

„- Îți petreci toată viața captiv în labirint, gândindu-te la felul în care vei evada de-acolo într-o bună zi și cât de mișto o să fie și îți imaginezi că viitorul te face să mergi înainte, dar n-o faci niciodată. Te folosești de viitor pentru a scăpa de prezent.”

„- Labirintul nu e viață sau moarte. 
- Atunci, ce e?
- Suferință. Să faci rău și să ți se întâmple lucruri rele. (...) Întotdeauna există suferință. Temele petnru acasă sau malaria sau să ai un iubit care locuiește departe de tine când ai lângă tine un băiat chipeș. Suferința este universală. Este singurul lucru de care se îngrijorează budiștii, creștinii și musulmanii deopotrivă.”

„(...) Într-un final, am conchis că oamenii credeau într-o viață de apoi întrucât nu puteau îndura să nu creadă.”

„Toate lucrurile care se îmbină, se descompun.”

O carte cu adolescenți, despre adolescenți, cu întâmplări adolescentine, pentru adolescenți. Și nu numai! Le mulțumesc frumos celor de al Books Express pentru această carte, care poate fi comandată de AICI. Pe lângă sutele de cărți în alte limbi și în limba română. Îmbrățișări kilometrice!

Editura Trei
Traducere din limba engleză și note de Shauki Al-Gareeb
288 pagini



sâmbătă, 27 decembrie 2014

Câștigătorii de Crăciun


Salutare, dragi cititori,

A venit timpul să anunț câștigătorii ACESTUI concurs. Înainte de toate, vreau să vă mulțumesc pentru numărul mare de participanți, cu alte cuvinte, că vă mai dedicați din timpul dumneavoastră și lecturii. Am extras câștigătorii prin intermediul site-ului random.org, întrucât șansele de câștig au fost egale de la un concurent la altul. Dacă aș fi avut cărți cât pentru toți, credeți-mă, făceam o coadă la poștă...

În fine, să nu mai lungesc discuția:


Așadar, câștigătorii sunt, pentru că nu știu cât se observă de acolo:
Anca Ciorchina
laura serafincena (îmi cer mii de scuze, acum am observat că am greșit numele)
Marya Mary

Vreau să nu fiți dezamăgiți că nu ați câștigat, adevăratul câștig nu constă într-o carte, ci în bucuria de a citi, fie ea și o carte de bucate sau lista de cumpărături.
Pe de altă parte, felicitări celor trei câștigătoare. Vă rog frumos să mă contactați la adresa andrei.cioata17@yahoo.com și să-mi specificați, fiecare, adresa dumneavoastră, codul poștal și numele complet.

O seară cât mai minunată și toate bune, vă mulțumesc încă o dată,
Andrei

vineri, 26 decembrie 2014

„20 de ani în Siberia” de Anița Nandriș-Cudla- Recenzie



Mulțumiri din suflet celor de la Bookia!

Oare aș putea să fac o recenzie istoriei? Aș putea să surprind, întocmai, ce vrea această carte să spună? Vă spun, cu cea mai mare sinceritate: nu.

Cred că tocmai am citit cea mai superbă- și, dați-mi voie să vă spun că NU exagerez- și emoționantă carte de memorii pe care am citit-o vreodată, și nu numai. Încă nu pot să-mi găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie o asemenea carte, o asemenea poveste, o asemenea viață și o asemenea credință în lucrurie bune, în puterea unei mame, în cuvântul lui Dumnezeu și iubirea părintească. Mi-e imposibil.
Povestea uimitor de emoționantă și plină de sacrificiu și speranță a unei țărănci de 36 de ani, doar cu 3 clase, neumblată în lume, ce se trezește în miez de noapte (13 iunie 1941) smulsă din casa ei de către securitatea sovietică, cu trei copii mici lângă ea, despărțită de soț încă din primele ore de asalt și înghesuită într-un vagon de vite ticsit cu alte victime. Imaginați-vă în jur de 150 de oameni înghesuiți într-un singur vacon, toți șocați, disperați, răcnind în noapte după rude și ajutor, știind că, din acel moment, cu toții sunt mai aproape de moarte.

Acesta este punctul de plecare- punctul zero- al tragediei acestei familii bucoveniene. Cu toate acestea, care a fost reacția Aniței? Suflet înțelept, liniștit și cu frica lui Dumnezeu, primul gest a fost acela de ale asigura copiilor săi aerul necesar, trăgându-i cât mai aproape de fereastra vagonului. Al doilea gest a fost acela de a trimite un mesaj mamei sale bolnavă la pat, căzută victimă mâniei sovietice, biciută până când pielea i-a fost arsă, pentru a o mângâia cu vorbele: „mamă, nu purta grija noastră, Dumnezeu o are” și rugând „vecinii să aibă grijă de ea.” Mesajul a fost scris pe o batistă cu creion chimic (de asemenea, unele fotografii sunt reproduse în carte), a fost introdus în sticlă și aruncat pe geamul vagonului, Anița Nandriș-Cudla mizând, încă o dată, pe bunătatea omenească și pe puterea destinului ce stă sub forța lui Dumnezeu.

Acestea sunt primele semne care prevestesc echilibrul, puterea de sacrificiu și forța acestei femei. Dacă nivelul de cultură era diferit (după cum am spus, Anița nu avea decât trei clase primare) ei, bine, cel de civilizație, respect și bun simț- nu.

Nici nu vă pot spune câte sacrificii este această femeie să facă în timp ce trăiește, timp de 20 de ani, într-o lume crudă, barbară, unde apa murdară și fiartă lua denumirea de „ceai”, unde se mânca câte o porție de câteva sute de grame de pâine, unde nici nu se putea vorbi despre fructe, legume, belșug și bunăstare. O poveste incredibilă, ce depășește, cu mult, granițile normalului și ale confortului. 

„Cartea aceasta nu numai că se cere neapărat citită, dar ar merita să fie așezată prin biblioteci, într-un raft al clasicilor, descrie unul dintre cele mai cumplite destine. Totuși e generoasă capacitatea noastră de a suporta grozăvia. Nu ascunzând faptele (dimpotrivă, descrierea e minuțios-concretă), ci tratându-le ca pe nefericiri ce trebuie suportate cu credință în Dumnezeu, rânduindu-le într-un fel în lume, la locul lor- loc de întuneric și nefericire, pe care, dacă nu-l poți ocoli, trebuie să-l străbați cu demnitate”, spune Monica Lovinescu (14 martie 1992) și nu pot decât să suțin aceste cuvinte pline de adevăr și înțelepciune.

Demnitate, curaj, cinste, iubire penru mamă și copii, sentimente mari și nobile. Toate acestea conturează portretul de eroină a femeii ce a înfruntat viața, neștiind „prin câte poate trece o ființă ominiască fără să-și dea siama.” (sunt primele cuuvinte ale textului ei). Și, într-adevăr, prin „câte poate trece”.

Dacă-mi permiteți, am selectat și niște citate:

„Au trecut vro 26 de ani de atunci și acuma sunt cu condeiu în mână să pun aceste cuvinte pe hârtie. Mi se urcă păru în sus și îmi mărg furnici prin tot trupu când îmi amintesc de momentele acelia.”

„(...) Orișce vârsta, de la copilărie până la bătrânețe, are a ei datorie. Așa că, atunci când ajungi la orișicare triaptă, îți pare că asta e cia mai frumoasă din toate, căci și mintea e după vârstă. Cum auzisem toba bătând (...), mergiam pe un ceas sau două dar nu eram cu inima veselă. Căci eu eram la joc, dar gândul îmi era acasă, că am lasat-o pe mama bolnavă în pat și poate ei în timpul ista îi trebuie ceva și eu nu-s lângă dânsa.”

Următoarele afirmații sunt făcute tocmai când Anița și familia ei erau ridicați de către soldați: „Așa tremurând am îmbrăcat copiii, m-am îmbrăcat și eu, pe urmă am început să o îmbrac pe mama. (...) Ei mă întriabă de ce o îmbrac eu și nu se îmbracă ea singură. Eu li-am spus că ea e bolnavă. (...) Pe urmă ei îmi spune mie: lasă, nu o mai îmbrăca, ea rămâne. (...) Adinioară mă zbuciumam ce am să fac cu ea la drum, că i-a fi sărmana ei tare greu, dar acum mi-i și mai greu în suflet și inimă cum să o las eu pe mama mea scumpă, bolnavă, fără nime lângă dânsa. (...) Eu m-am întors peste el,  am cuprins-o pe mama strâns și am sărutat-o cu lacrimi. Și iarăși m-a luat unu și m-a împins spre ușă și m-a scos până în tindă. Am eșit afară, și m-am uitat o dată pe feriastră, căci ardia lampa în casă, s-o mai văd pe scumpa mea mamă. Am zărit-o oliacă, cum plângia sărmana, rămasă singură, bolnavă, fără nime lângă dânsa. (...) Cred că cine are suflet de creștin și simț de copil pentru mamă mă va înțelege. Căci mama noastră ne-a crescut pe noi (...).”

„Țânțarii au început să ne mănânce. La început, ni-a părut șiagă, dar pe urmă ni-au scos din răbdări. Nu mai putiam suferi. Așa erau de mulți țânțari, cum ai sta înaintea unui stup de albini când scot roiul în zbor. (...) Ne gândeam atunci ce o să fie mai departe cu noi.”

„Mă sculam demineața, împărțiam câte o fărmături de până la copii, îmi luam și mie o fărmătură în mână și toporu subsoară și mergiam la pădure. Mărgând pe drum, înghițiam acelia două guri de până. Dar după acelia două înghițituri de pâne, așa de tare ceria stomacu mâncare, că așa cum mergiam pe drum mă gândeam, oare să iau o mână de nisip să vâr în gură, să înghit, nu mi s-ar astâmpăra foamia?”

„Așa cum au povestit ulterior câțiva oameni din Lunca, morții au fost aruncați în trei mari gropi comune, nu departe de Prut. Cei care se mai zbăteau în spasmele morții au fost omorâți cu lopețile. (...) Unii dintre morți zăceau îmbrățișati.”

Nu vă pot spune cât de multe emoții mi-a trezit această carte, pe care o așez la rand de „Cartea-mea-de-memorii-preferată” și nu numai. Le mulțumesc din suflet celor de la Bookia pentru posibilitatea de a o citi, a fost o onoare să pot cunoaște istoria unui asemenea suflet de om, și nu numai, pentru că povestea Aniței Nandriș-Cudla nu este povestea unei singure femei de la țară, ci este o întreagă istorie națională, o istorie a Bucovinei ce s-a scris cu pete de sânge și cu lacrimi. Cartea poate fi comandată de AICI, la un preț prea mic pentru o asemenea istorie.
Ediție, prefață și postfață de Gheorghe Nandriș
264 de pagini (de asemenea, care prezintă și poze cu familia Aniței)


Concurs de fidelitate II


Salutare,

Deoarece vreau să atrag cât mai mulți cititori de partea blogului, am decis să deschid un nou concurs care sper să vă atragă.


Așadar, să vă spun cam în ce constă acest concurs. Voi, dacă doriți, veți comenta la postările din blog. La sfârșitul concursului, care se va termina pe 26 ianuarie, voi număra comentariile tuturor participanților, astfel încât, primii 2 cu cele mai multe comentarii vor avea șansa de a câștiga aceste cărți, astfel:

- cel care va avea comentariile cele mai multe postate, își va putea alege două din cele patru cărți și va primi, de asemenea, și un o micuță agendă (la alegere) și o brățară fosforescentă (tot la alegere- subțire sau groasă);
- după ce persoana aflată pe locul I își va alege cărțile, persoana de pe locul II va primi, în mod automat, cărțile rămase și ce-a mai rămas din premiu;
- dacă cei doi concurenți vor avea un număr egal de comentarii, premiat va fi cel care a postat primul comentariu pe blog.

Reguli:
  • Veți putea posta doar 5 comentarii pe zi;
  • Înregistrați-vă pe blog și lăsați-mi GFC-ul cu care urmăriți blogul;
  • Comentarile trebuie să fie fraze elocvente și fix pe tema postării;
  • Puteți recomenta la postările la care ați comentat deja;
  • Să nu luați acest concurs drept ceva „fără rost”, deoarece, din comentariile voastre, vreau să îmi creez un feedback general asupra muncii mele (să nu se înțeleagă greșit rostul său);
  • Like paginii Cărți Anticariat și CLB;
  • Pentru a putea câștiga unul dintre premiile de mai sus, trebuie să postați minim 40 comentarii, oriunde vreți voi, la orice secțiune.

Cărțile sunt: „Casa Matrionei. Incident la Gara din Kocetovka” (recenzie AICI), „Fugarul” (recenzie AICI), „Chemarea nordului” (o carte din care se pot învăța multe lucruri legate de spiritul și sufletul omenesc), „Sfârșitul lumii în alb și negru” (o carte care abordeză o coardă destul de sensibilă a lumii, și care, de asemenea, necesită puțină inițiere și cultură în anumite domenii- masonerie, televiziune, cinematografie etc), 2 brățări fosforescente și 2 agende.

Dacă participați, vă rog să-mi lăsați comentariu în acestă postare cu „Particip”. Mulțumesc frumos, să aveți parte de un Crăciun fericit alături de persoanele dragi vouă!

joi, 25 decembrie 2014

„Mincinoșii” de E. Lockhart- Recenzie


Despre inspirata autoare a acestui roman: E. Lockhart este autoarea a patru cărţi având-o drept protagonistă pe Ruby Oliver: „The Boyfriend List”, „The Boy Book”, „The Treasure Map of Boys” şi „Real Live Boyfriends”. A scris, de asemenea, „Fly on the Wall”, „Dramarama” şi„ How to Be Bad” (pe ultima dintre ele împreună cu Sarah Mlynowski şi Lauren Myracle). Romanul ei „The Disreputable History of Frankie Landau-Banks” a primit Premiul Onorific Michael L. Printz, a ajuns pe lista finaliştilor la National Book Award şi a câştigat un premiu Cybils pentru Cel mai Bun Roman pentru Tineret. Mai multe despre E. Lockhart puteţi afla online la emilylockhart.com şi o puteţi urmări la @elockhart pe Twitter.

„Bine-ați venit la minunata familie Sinclair. 
N-avem niciun criminal.
N-avem niciun dependent.
N-avem niciun ratat. 
Familia sinclair e compusă din indivizi atletici, înalți, frumoși. Suntem democrați, cu avere, din tată în fiu.
Nu contează dacă unul dintre noi e îndrăgostit până la disperare, absolut până la disperare. Atât de îndrăgostit încât trebuie luate măsuri la fel de disperate.
Nimenu n-are nevoie de nimeni.
Nimeni nu greșește vreodată.
Trăm, cel puțin pe durata verii, pe o insulă privată, în apropiere de linia de coastă din Massachusetts.
Poate că asta e tot ce trebuie să știți.”

Sau poate că nu. De fapt, sigur că nu. Permiteți-mi să fac o micuță paranteză înainte de a începe să îmi dau cu părerea privitor la acest roman care m-a făcut să-mi pierd simțul rațiunii și să încerc să descopăr ce a putut să sălășluiască în capul lui Lockhart când s-a gândit să scrie un asemenea tip de roman. În viață, există numeroase ipostaze din care am scăpa mult mai ușor dacă, ei bine, am nega adevărul „Nu, mama, nu eu am spart vaza, ci pisica”, „Am învățat, bineînțeles, am luat zece la test”, „Da, sigur că da, sunt pe drum și mai am puțin și ajung”. Acestea sunt minciunele, dacă le pot spune așa.

Însă ce ascunde familia Sinclair, este un adevărat trecut plin de întrebări.

Un roman fascinant de captivant, tulburător și inedit. E. Lockhart are un geniu aparte în felul în care scrie, surprinzând atât naturalețea cu care personajele simt și trăiesc, dar și zbuciumul cauzat de o viață trăită mult prea perfect (folosesc acest superlativ pentru că, credeți-mă, după ce am citit această carte chiar simt nevoia) și de dorința de a evada din acest cerc al „bunelor maniere, zâmbetelor false chinuite, frumuseții trupești, perfecțiunii fizice, banilor, hainelor frumoase și minciunii.”

Totul începe când eroina romanului, Cadence Sinclair Eastman, hotărăște să-și creeze un micuț grup cu trei prieteni de-ai săi, Gat, Windemere și Johny, un grup al „Mincinoșilor”. Toată intriga cărții se învârte în jurul acestui grup, ce se va dovedi că joacă un rol decisiv în istoria familiei Sinclair, care „n-are niciun criminal”. Luptă pentru moștenire, trecuturi ascunse și întunecate.Deși Cadence suferă un accident la cap, aparent, acesteia i se ascunde trecutul unei zile „din a cinsprezea vară” petrecută pe această insulă, o zi cu un impact enorm asupra demersului „normal” al lucrurilor.

Ce s-a întâmplat în acea zi de vară? Își va aminti Cadence, cumva, ceva neobișnuit ce s-a întâmplat în acea zi? De ce toți îi ascund secretul acelei zile?

Pe parcursul romanului, am extras niște citate și fragmente foarte interesante, pe care, dacă-mi permiteți, aș dorile să vi le împărășesc (le-am ales destul de bine, evitând eventualele spoilere):

„(...) Și aveam chestii scrise pe mâini. Un citat care îmi plăcuse. Pe stânga: Trăiește. Pe dreapta: în prezent.”

„Vreți să știți la ce mă gândesc? a întrebat Gat.
- Da, am zis eu.
- Nu, a zis Johny.
- Mă întrebam cum de putem să spunem că bunicul tău deține această insulă. Nu legal, ci la propriu.
(...) Întreb, doar, cum am putea spune că pământul ar aparține cuiva. (...) Sau poate ar trebui să existe o limită în privința locurilor pe care oamenii au voie să le posede.”

„Are pielea caldă și plină de nisip. Ne înpletim degetele și închidem ochii ferindu-ne de soare.
Stăm pur și simplu întinși acolo. Ținându-ne de mâini. Mă mângâie în centrul palmei cu degetul mare, cum făcea cu două veri în urmă sub lumina stelelor.
Și mă topesc.”

„- Drogurile nu-ți sunt prietene și, de asemenea, oamenii ar trebui să-ți fie prieteni.”

„- Fii un pic mai bun decât trebuie. 
” (...) - Nu mânca niciodată nimic mai mare decât propriul tău cur.
- Ai mâncat vreodată ceva mai mare decât curul tău? îl întreb.
Dă solemn din cap.
(...) - Nu accepta un rău pe care nu poți să-l schimbi.
- Sunt foarte puține lucruri pe care le poți schimba. Trebuie să accepți lumea așa cum e.
- Nu mânca zăpadă galbenă, spune Johnny. Și ăsta-i un motto bun.”
- Fă întotdeauna ce ți-e teamă să faci, spun. Ăsta e al meu.”

„- E doar o casă. Multe case par înspăimântătoare noaptea, dar dimineața arată din nou prietenoase.”

„O să-mi dovedesc că sunt puternică, atunci când toți mă cred bolnavă.
O să-mi dovedesc că sunt curajoasă, atunci când toți cred că sunt slabă.”

„Buzele lui cade atingându-le pe ale mele,
mâinile încă împreunate,
acolo, în fața casei.
Pentru un moment, eram singuri pe planetă,
cu toată vastitatea cerului, a viitorului și a trecutului întinzându-se în jurul nostru.”

„Mă doare capul tot timpul. Nu știu ce să fac să înceteze durerea. Pastilele nu funcționează. Cineva îmi despică creștetul capului cu toporul, un topor tocit, care nu reușește să-mi străpungă craniul dintr-o singură lovitură. Oricine îl mânuiește, ajunge să-mi hăcuiască țeasta, lovind o dată și încă o dată, dar nu tot timpul fix în același loc. Am o mulțime de răni.”

În ceea ce privește exegeții, se afirmă următoarele:

„Șocant, de o frumusețe tulburătoare și foarte bine construit, Mincinoșii o să-ți rămână în minte pentru totdeauna.”- John Green, autor al romanului „Sub aceeași stea” (recenzia AICI), bestseller New York Times

„Obsedant, sofisticat... Mincinoșii e un roman atât de captivant și de bine scris, încât nu numai adolescenții îl vor îndrăgi, ci și cititorii maturi.”- Wall Street Journal

„E. Lockhart face un portret fidel al unei familii cu tradiție, pentru care a păstra aparențele este vital și, în ultimă instanță, tragic.”- The Chicago Tribune

M-am delectat cu romanul acesta până la ultima pagină, care punctează extrem de bine caracterul personajului principal și trasează, la fel de bine, destinele tuturor personajelor importante. Le mulțumesc din suflet celor de la Books Express pentru posibilitatea de a citi acest roman, îi îmbrățișez cu mare drag și le doresc, atât lor, cât și vouă, un Crăciun fericit și plin de dragoste. Romanul „Mincinoșii” poate fi comandat de AICI, la un preț de sărbători, iar pe site-ul lor găsiți o gamă variată de cărți în extrem de multe limbi străine, printre care și engleză, germană și franceză.

Editura Trei
Traducere din limba engleză de către Ana-Maria Man
264 pagini



Crăciun fericit!



Tu, da, cel care citești acum. Îți doresc un Crăciun minunat, fericit, cald, alături de cei dragi și de cei din sufletul tău. Să ai parte doar de bucurie, sănătate din belșug, și fie ca lumina acestor sărbători să-ți cuprindă sufletul, inima și trupul, și să-ți reamintească rostul nostru pe acest Pământ: fericirea și iubirea.

Un Crăciun super, vă mulțumesc frumos pentru prezența voastră pe acest blog și pentru că ați ajutat la dezvoltarea sa. 

Strângeri de mâini calde, cu mult drag,
Andrei

miercuri, 24 decembrie 2014

„Povestea târfelor mele triste” de Gabriel García Márquez- Recenzie



Le mulțumesc celor de la Bookia și îi îmbrățișez cu drag!

„În anul în care am împlinit nouăzeci de ani, am vrut să-mi dăruiesc o noapte de dragoste nebună cu o adolescentă fecioară.”

Aceasta este prima carte scrisă de către Gabriel García Márquez pe care o citesc. Eram foarte curios ce fel de stil a impus atunci când a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în 1982, și am ajuns la o concluzie: un stil unic.
 
Nu cred că voi putea face o recenzie acestei cărți, pentru că, nicidecum, nu este o carte tipică, cu expozițiune, intrigă, desfășurarea acțiunii, astfel încât să punctez ceea ce ar stârni acțiunea romanului și în ce constă ea. Este un roman foarte frumos construit, atât cu forme și culori, cât și cu linii trasate perfect și fără greșeli. Gabriel García prezintă un adevărat geniu al emoției, surprinzând povestea unui bătrân în vârstă de nouăzeci de ani, redactor al articolului duminical, peste care timpul a trecut nemilos și nepăsător. Cu toate acestea, după cum și alții i-o spun, bătrânul încă are poftă de viață, și, mai bine, „arată chiar și cu douăzeci de ani mai tânăr.”

Gabriel García Márquez surprinde acest zbucium interior al omului pus în fața timpului, atât de aproape de moarte și legat de ea, dorința acestuia de viață și frumusețe, de puritate și absolut, zbucium presărat cu scene de iubire ancestrală, superioară și pură, ce nu-și găsește unirea în plăcerile carnale.

Am să vă prezint și niște citate:

„În anul în care am împlinit nouăzeci de ani, am vrut să-mi dăruiesc o noapte nebună cu o adolescentă fecioară. Mi-am adus aminte de Rosa Cabarcas, patroana unei case clandestine care obișnuia să-și încunoștințeze clienții statornici când avea vreo noutate disponibilă. Niciodată n-am cedat acesteia sau oricărei alteia dintre multele-i tentații obscene, dar ea nu credea în puritatea principiilor mele. Și morala e o chestiue de timp, spunea, cu un zâmbet răutăcios, ai să vezi...”

„Mi-am plimbat vârful arătătorului de-a lungul grumazului nădușit, și toată ființa i s-a înfiorat lăuntric, precum un acord de harfă (...).”

„Luna plină prindea să ajungă în mijloculul cerului, și lumea se vedea parcă scufundată în apă verde.”

„Avea niște ochi de pisică sălbatică, un trup la fel de provocator, și îmbrăcată, și goală și niște plete bogate de aur răvășit al căror parfum de femeie mă făcea să plâng de furie, mușcând perna.”

„Și, mai presus de orice, din această ultimă carte transpare infinita bucuria creatorului care, încă uimitor de tânăr, în plenitudinea senectuții, la 76 ani, și-a desăvârșit menirea.”
(Tudora Șandru Mehedinți)

Le mulțumesc din suflet celor de la Bookia pentru posibilitatea de a citi această carte minunată, care poate fi comandată de AICI

Traducere din limba spaniolă, prefață și note de Tudora Șandru Mehedinți
160 pagini

Notă: „Secretul fericirii este să faci numai ceea ce te pasionează.”- Gabriel García Márquez

„Secretul soțului” de Liane Moriarty- Recenzie



„Și după ce vor dispărea, va rămâne totuși dragostea. Un sentiment absolut diferit de adorația simplă și totală pe care o trăise ca tânără mireasă pășind spre bărbatul serios și chipeș care o aștepta în fața altarului. dar știa că, indiferent, cât de mult îl ura (...) ea îl va iubi mereu. O simțea în adâncul inimii ei ca pe un ascuns filon de aur. Întotdeauna va fi acolo.”

Nimeni dintre noi nu poate ști în ce direcții ar fi putut, și poate ar fi trebit, s-o ia viața noastră. Astăzi suntem, mâine putem dispărea. Precum fluturii. Poate că... este mai bine așa. Unele secrete sunt sortite să rămână secrete pentru totdeauna. Oricât de groaznice ar fi ele. Oricât de multă fericire ar aduce ele. Dezamăgire, spaimă, lacrimi de tristețe și fericire.
Există atât de multe secrete în viața noastră pe care nu le vom afla niciodată. Întrebați-o pe Pandora.

În familia Fitzpatrick totul se schimbă în momentul în care Cecilia găsește o scrisoare a soțului ei, John-Paul, ce ar trebui citită după moartea acestuia. O scrisoare, o greșeală, un secret mult prea cutremurător și o întorsătură mult prea grea, o greșeală prea imensă pentru ca John-Paul să și-o poată asuma în timpul vieții. Datorită curiozității sale rozătoare, Cecilia deschide scrisoare. Da, o deschide în timp ce Paul este în viață. Deși și-ar fi dorit ca niciodată să facă acest lucru.

Viața li se schimbă, precum și relația dintre ei devine alta. Un secret întunecat și un angajament mult prea mare au căzut peste umerii Ceciliei. Va putea, oare, Cecilia să țină acest secret întunecat doar între ea și John-Paul? Va rămâne de partea întunericului, protejându-și cele trei fiice, Isabel, Polly și Esther, sau va dezvălui adevărul, trecând de partea dreptății? De asemenea, romanul ne prezintă, în paralel, povestea de dragoste dintre dintre Will și Tess, poveste de dragoste ce se degradează datorită faptului că Will întreține relații intime cu cea mai bună prietenă a lui Tess, însăși verișoara ei, Felicity. 

Iar asta nu e tot. Liane Moriarty plasează în acțiune și un personaj cheie- Rachel, mama unei fete ucise din cauza geloziei. Sau a nebuniei? Nu știm. Ce rol are acest personaj în toată intriga romanului și toată acțiunea sa? O fi știind ea secretul lui John-Paul? Cum va reacționa John-Paul dacă întregul său întunecat trecut va fi dezvăluit, scos la lumină?

Ce ascunde, mai bine spus, acest om „zvelt, înalt, cu un zâmbet respectuos și maniere de gentil”? Încă o reiterare a zicalei „aparențele înșeală”.
După părerea mea, acesta este unul dintre cele mai complexe romane pe care le-am citit vreodată: dragoste, poliție, dramă, thriller, toate aducând o răstălmăceală de stări și emoții. Simți că, pur și simplu, în fața ochilor ți se desfășoară un film de Oscar. De fapt, chiar m-am întrebat dacă s-a făcut și un film după această carte pentru că, mai mult ca sigur, este unul reușit.

Dacă-mi permiteți, ca de obicei, am scos și niște fragmente și citate interesante pentru acțiunea romanului, pe care vreau să le împărtășesc cu voi:

„Era tulburător că se afla aici, al fosta ei școală, parcă timpul era un așternut împăturit, astfel încât momentele de timp diferite se intersectau și se suprapuneau.”

„Ochii li s-au întâlnit și, ca de obicei, el a fost primul care și-a mutat privirea mai sus, deasupra capului ei.
Privire de om care minte, a zis Rachel în sinea ei, ca o incantație sau o rugăciune, așa cum făcea de fiecare dată când îl vedea. Privire de om care minte.”

„John-Paul plângea la duș.
John-Paul nu mai avea chef de sex.
John-Paul ascundea ceva.
John-Paul se uita la Isabel într-un mod ciudat, trist și supărat”

„- Fiica mea a fost omorâtă, a spus Rachel. E ca și cum am tras o carte care mă scoate din joc pentru tot restul vieții.”

„Oamenii credeau că o tragedie te face mai înțelept, că automat te ridică la un nivel spiritual mai înalt, dar ei i se părea că de fapt se întâmplă exact invers. Tragedia te face meschin și dușmănos. Nu-ți oferă clarviziune și o înțelegere mai profundă a lucrurilor. N-a înțeles nimic despre viața asta, decât că viața este arbitrară și crudă, că unii criminali scapă nepedepsiți, în timp ce alții comit o greșeală neînsemnată și plătesc un preț imens.”

„A început să rupă scrisoarea în bucățele mici. 
Să recunoască. John-Paul trebuia să recunoască. Asta era clar. Trebuia să spună adevărul. Să mărturisească tot. Să se curețe. (...)
Continua să rupă scrisoarea, mărunțind-o în bucăți din ce în ce mai mici, până când i s-au risipit printre degete. (...)
Pentru o clipă, mintea i-a stat pe loc.
Nu vor putea niciodată să le spună fetelor.”

„Oare o singură faptă te definea pentru totdeauna?”

Critici:

„Unul dintre cele mai bune cărți ale anului 2013.”- Entertainment Weekly

„Captivant, incisiv, provocator și amuzant.”- Marie Claire 

„O lectură ce te prinde cu forța unui magnet.”- She

„Secretul soțului este o carte atât de grozavă, că n-o vei putea ține doar petnru tine.”- USA Today

Tocmai am adăugat un nou roman la „Romanele-mele-preferate.” Le mulțumesc din suflet celor de la CLB pentru acest roman minunat și bun. Îl puteți comanda de AICI și, ca să vă vând un pont, puteți adăuga și codul „CADOU2014” pentru o reducere de 7 lei, iar prin Poșta Rămână transportul este gratuit! Profitați de această șansă.

Editura Trei
Traducere din limba engleză de Luminița Gavrilă
480 pagini