vineri, 1 mai 2015

„Obsidian” de Jennifer L. Armentrout- Recenzie



Este foarte surprinzător cum niște străini pot intra în viața noastră, atunci când te aștepți mai puțin, schimbând-o pentru totdeauna, trezind în noi dorințe și contradicții, întrebări fără răspunsuri și sentimente ciudate. Dar ce te faci atunci când această schimbare depășește ordinea firească a lucrurilor, intruzând, brutal, în realul cotidian? Atunci când această schimbare nu numai că îți poate pune doar ție viața în pericol, ci și a celor dragi și a personajelor din jur? Accepți schimbarea, te conformezi cu ea, sau găsești un mod prin care să revii la echilibrul de dinainte? Ei bine, există o lume plină de posibilități, iar atunci când crezi că ai un răspuns, de fapt te găsești în dificultatea de a-l alege pe celălalt, care se dovedește a fi cel bun. Mai greu e cu începuturile, nu-i așa?

„Când ne-am mutat în Virginia de Vest, chiar înaintea ultimului meu an de liceu, mă resemnasem să am de-a face cu accente ciudate, acces intermitent la internet și teribil de multă plictiseală... până când am dat cu ochii de vecinul meu sexy, înalt și cu ochii de un verde straniu. Lucrurile păreau să meargă deja bine.”

Stop! Ei bine, inițail am crezut, pe bune, că o să am de-a face cu un roman dintr-ăla tipic, clieșic, cu cei doi îndrăgostiți care, cam pe la capitol trei sau patru, încep să se sărute, să facă prostii în pat, moment în care paginile încep să ia foc. De altfel, nu am crezut decât că această carte o să fie o simplă-banală-tipică-erotică scriere, cu tipul sexy, bine făcut și cu fetița timidă, care stă retrasă într-un colț și de care macho-ul se îndrăgostește. Ei bine, lăsați clișeele deoparte, în această carte NU veți întâlni așa ceva. Hmmm, asta mi-a plăcut enorm, pe lângă numeroase alte aspecte pe care am să vi le prezint mai jos.

„Daemon este enervant. Arogant. Îmi vine să-l omor. Nu ne înțelegem deloc. Absolut deloc. Dar când un străin mă atacă și Daemon efectiv face timpul să încremenească doar cu o simplă mișcare a mâinii, ei bine, ceva... neașteptat se întâmplă”.

Așa, deci. Vă pot spune doar că a noastră eroină, Katy, este o fată bloggeriță care recenzuiește cărți și-și petrece mult timp online, pe blogul ei. Mi-a plăcut această idee a autoarei, sunt sigur că multe bloggerițe și-ar fi dorit, îhâm, să se afle în pielea lui Katy. Daemon, ei bine, este întruchiparea „băiatului sexy din vecini”, dacă pot să-i spun așa. Cu toate astea, ceva e complicat la el. Foarte complicat. Și ciudat, de asemenea. Are un sentiment al protecției parcă exacerbat pentru sora sa, Dee, iar când Katy dă semne că se împrietenește cu ea, Daemon parcă ar face orice să o țină pe aceasta la distanță, ca și cum Katy ar atenta la viața ei. Această protecție manifestată într-un mod exagerat stârnește curiozități în mintea lui Katy, care nu-și poate explica firea lui Daemon, caracterul său straniu și surprinzător de arogant și zefmelist. Aici simt nevoia să fac o paranteză și să vă spun că m-au amuzat teribil de mult unele replici dintre cei doi. Nicidecum dulcegării dintr-alea ca între îndrăgostiții, alintături sau diminutive, iubițel, drăguțo, pufulete, verzișorule, nu, ci dialoguri care îți încordează zigomaticii (a se citi „mușchii pomeților”). Toate bune și frumoase, relația dintre cei doi pare să se mai calmeze, iar Daemon aproape că accepta ca sora sa să se întâlnească cu Katy. Viața decurge normal, dar nu pentru mult timp, până când, într-o situație critică, Daemon își manifestă puterile: o salvează pe Katy de la un accident teribil, oprind timpul în loc. 

Confuză, Katy are nevoie de răspunsuri, iar Daemon, surprinzător, se dovedește cooperant în această misiune: astfel, aflăm că, într-adevăr, Daemon (și nu numai) este extraterestru, un luxian (asta mi-a adus aminte de un joc, „Luxor Delux”, nu știu câți dintre voi l-ați jucat) care a fost nevoit să plece de pe planeta sa împreună cu mai mulți oameni, după ce aceasta a fost distrusă de către alți extratereștri răi, și anume arumienii. Aceștia se hrănesc cu forțele luxurienilor, care, în forma lui reală, sunt niște lungi siluete pline de lumină vie, dovedind forțe supranaturale inimaginabile. Pentru a se menține ordinea și echilibrul în această lume, luxenii sunt inspectați de către MA, o societate secretă care știe de existența lor, ceva de genul „zona 51”, în limbajul nostru comun, însă aceast MA se va dovedi a fi și util, pe deoparte, dar și o piedică cam greu de depășit. Veți vedea voi de ce.

„Da, ați auzit bine. Extraterestru. Se pare că Daemon și sora lui Dee au o galaxie de inamici care vor să le fure abilitățile, iar atingerea lui Daemon mă face să strălucesc asemenea luminilor din Las Vegas. Singurul fel în care pot rămâne în viață în toată poveste asta este să stau cât mai aproape de Daemon, până când amprenta vrăjii extraterestre dispare de pe mine. Asta dacă nu-l omor mai întâi.”

Arumienii (încă nu știu dacă ăsta e plurarul, zău, dar singularul e „arum”) sunt atrași de către luminile pe care luxeniile le lasă asupra oamenilor, și pot fi oricare dintre cei cu care oamenii obișnuiți intră în contact, din moment ce ei sunt înveșmântați în chipuri umane.  Ce se va întâmpla atunci când Katy va deveni ca o torță plină de lumini, din cauza lui Daemon? Vor reuși extratereștrii răi să pună mâna pe ea, va învața Daemon cum să accepte că sora sa, extraterestră, vrea să aibă o prietenă pământeană? De ce, oare, vrea Daemon neapărat ca Dee să se țină la distanță de Katy? Vă pot spune doar că răspunsurile sunt surprinzătoare, care nasc noi controverse și strânesc mistere tot mai adânci.

Vă pot spune că mi-a plăcut foarte mult acest roman, în primul rând pentru că mi-a depășit așteptările. O poveste extrem de frumoasă, presărată cu o acțiune debordantă și mister la fiecare pagină, o poveste plină de controverse și trecuturi care încă nu s-au conturat destul de bine, întrucât acesta a fost abia primul roman din serie, cu rolul de a ne reliefa trăsăturile personajelor și de a prezenta, cât de cât, pe ce vor fi bazate celelalte volume, care sunt sigur că vor fi la fel de surprinzătoare. Sper doar ca Editura să le scoată cât mai rapid, pentru că așteptarea este u-ci-gă-toa-re. Evident, între Katy și Daemon se infiripă o micuță poveste de dragoste, presărată cu câteva sărutări furate, îmbrățișări, emoții și sentimente, dar totul capătă o nouă valență când ceva anume îi va face pe cei doi să fie indispensabili unul altuia. Și nu sunt sigur că se va fi dovedit a fi un lucru, deopotrivă, bun!

Stilul autoarei este unul foarte interesant. Scrierea sa este ușoară și, zău, te prinde și nu îți mai dă drumul, purtându-te prin numeroase locuri, scoțându-ți la iveală caractere și întâmplări amuzante și misterioase, uneori ciudate. Secrete din trecut care năvălesc în prezent, pietre ciudate cu puteri neobișnuite, un clan care, cu siguranță, ascunde ceva în toată tăcerea sa, un extraterestru cu un trecut despre care nu vrea să vorbească prea mult, o soră îngrijorată pentru fratele său și pentru cei din jur. Și, la capătul celălalt, o bloggeriță, iubitoare de cărți și lectură, care intră într-o lume dominată de alte reguli universale. Va scăpa cu bine din acest vârtej plin de creaturi ciudate, sau va sfârși într-o chestie din sticlă, plutind într-un lichid verde? Cu siguranță o să vă placă această carte, nu mă înșel. E foarte ciudat că nu am mai citit ceva de genul, eu îmi imaginam întotdeauna extratereștrii ca fiind niște chestii ciudate, verzi, cu antene sau membre exagerat de mari. Vă invit și pe voi să descoperiți enigmele acestei cărți, iar răspunsurile sunt surprinzătoare și, ceea ce și mai incitant, strânesc alte întrebări. Mu-ha-ha!

Am selectat și niște fragmente care sper să vă placă; asta ca să vă dați seama de stilul autoarei:

„- E clar că ești timidă, nu-i așa, Kitten?
Am încremenit.
- De ce spui asta?
- Fiindcă ți s-a zbârlit părul, ca la pisici. (...)
- Deci intri în apă?
Of, Doamne, nu avea de gând să se întoarcă cu spatele sau ceva. Iar în ochii lui era un fel de provocare, ca și cum de-abia aștepta să dau înapoi. Poate asta și voia sau poate asta aștepta. Nu mai avem niciun dubiu că știa foarte bine ce efect are asupra fetelor.
Katy cea decentă și plictisitoare ar fi intrat în apă aproape îmbrăcată.”

„M-am uitat în oglindă. Vânătăile de-abia se mai vedeau, ca și cum atacul ar fi avut loc cu mult timp în urmă, nu seară.
- Ce dracu'? am șoptit eu.
Rănile mele erau aproape vindecate, cu excepția brațului pe care îl aveam în atelă... dar care nu prea mă durea. Mi-a revenit în minte o altă imagine, cu Daemon aplecându-se peste mine, atunci, în stradă, și mâinile lui calde. Oare mâinile lui...? Imposibil. Am scuturat din cap.
Dar tot uitându-mă în oglindă, nu puteam să scap de senzația că e ceva necurat la mijloc. Ceva ce gemenii știau. Nu reușeam să pun nimic cap la cap.”

„ - (...) Și mă calci pe nervi pentru că nu reușesc să te înțeleg. Acum ești OK, iar în clipa următoare ești cea mai mare javră de pe planetă.
- Dar am luat și puncte bonus. Nu-i așa? N-am primit puncte bonus pentru lac sau plimbarea noastră? Nici măcar pentru că te-am salvat în noaptea aia?”

„(...) Ceea ce numin noi casă nu mai există. Locul acela a fost distrus când noi eram copii. De aceea am fost nevoiți să plecăm și să căutăm un loc comparabil cu planeta voastră la nivel de hrană și atmosferă. Nu avem nevoie de oxigen ca să respirăm, dar nici nu ne face rău. Acum am început și noi să respirăm, mai mult din obișnuință.”

„- Tu nu ai de unde să știi ce greu este, Kat. Noi trebuie să ascundem tot timpul ceea ce suntem și chiar și printre ai noștri trebuie să fim prudenți. Sunt foarte multe reguli. MA nu este de acord ca luxenii să aibă relații apropiate cu oamenii. A adăugat o pauză, clătinând din cap: ca și cum ar considera că suntem animale, inferioare lor.”

Acum citesc volumul al doilea, „Onix”, mai am cam vreo o sută și ceva de pagini și îl dau gata. Revin cu recenzia de îndată ce îl termin, și vă pot spune doar că lucrurile încep să fie din ce în ce mai încordate - și nu numai între cei doi. Așteptăm, cu nerăbdare, ca Editura Leda să-și continue seria, sunt sigur că ne așteaptă cu cărți bune. Le mulțumesc frumos, oricum, pentru posibilitatea de a citit aest roman. Îl puteți comanda de AICI. De asemenea, urmăriți pagina de Facebook a Editurii pentru a fi la curent cu toate noutățile și ofertele editoriale. Un întâi mai frumos și liniștit, bucurați-vă de lecturi plăcute!

Traducere din limba engleză de Claudia Roxana Olteanu
384 pagini

22 de comentarii:

  1. frumoasa prezentare,il am dar nu l-am citit deocamdata ca am comandat si onix si vreau sa le citesc impreuna.
    sincer ma enerveaza cartile in mai multe volume si care apar la intervale mari de timp.
    eram sigura ca o sa-ti placa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, într-adevăr, îs vreo cinci volume din câte am văzut. Oricum, nu pot spune că autoarea s-a întins prea mult, are mult aspecte de care poate „profita”, așa că ne așteaptă multe enigme. Așteptăm traducerile, sperăm ca cei de la editură să le traducă rapid. Mulțumesc mult dragă Arci pentru prezență și comentariu. Pupici și un întâi mai frumos!

      Ștergere
  2. Frumoasa recenzie! Felicitari. Devin din ce in ce mai curioasa cu seria asta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Anca! Într-adevăr, și sunt cinci volume, din câte am înțeles, deci este ceva suspans. Seară frumoasă!

      Ștergere
  3. Andreeeeeeii, mi-a fost aşa de dor de tine. Ție nu ți-a fost dor de mine? Sau m-ai uitat? N-am avut aşa mult timp să trec pe aici şi îmi pare atâât de rău.
    Scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze,  scuze,  scuze,  scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze,  scuze, scuze, scuze,  scuze,  scuze,  scuze,  scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze,  scuze, scuze, scuze,  scuze,  scuze,  scuze,  scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze,  scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze,  scuze, scuze, scuze,  scuze,  scuze,  scuze,  scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze,  scuze, scuze, scuze,  scuze,  scuze,  scuze,  scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze,  scuze, scuze, scuze,  scuze,  scuze,  scuze,  scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze,  scuze,  scuze,  scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze,  scuze, scuze, scuze,  scuze,  scuze,  scuze,  scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze,  scuze,  scuze,  scuze,  scuze.
    M-am mai uitat la ce ai postat, dar nu mi-am făcut timp să comentez. Acum am văzut postarea cu Obsidian şi am zis să îmi fac curaj. Mă bucur că ți-a plăcut, eu nu eram aşa sigură că o să-ți placă. Eu ador seria şi Onix mi-a plăcut şi mai mult decât Obsidian. Aştept, deci, şi recenzia celui de-al doilea volum, pe care am înțeles că îl citeşti. Sper să pot comenta la acea recenzie. Noapte bună! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Heeeeeeeeeeeeeeei! Bineînțeles că mi-a fost dor, rază de soare. Hehe. Tocmai m-am uitat la un film și mi-a plăcut mult, încă am un nod în gât dar cred că mi-am dat seama care e filmul meu preferat - acesta. Și, nicio problemă, blogul nu fuge nicăieri. Și eu termin acuși Onix și revin cu părerea. Pupici, somn liniștit!

      Ștergere
    2. Awww. "Rază de soare". Nu mi-a spus nimeni aşa până acum.
      Ce film? Pe mine nu prea mă prind filmele, eu sunt cu serialele şi cel pe care îl urmăresc în prezent e genial.

      Ștergere
    3. Daaa, sunshine. Hehe! Eu nu am timp pentru seriale, deci, meh. Păi m-am uitat la „Recviem pentru un vis”. :) Tu la ce serial te uiți?

      Ștergere
    4. Mă uit la The 100 şi îl iubesc. ♥
      Nici eu n-am timp să mă uit la seriale, dar îmi găsesc eu 40 min într-o zi să văd un episod.
      Apare primul volum din serie la Nemira. Sigur ai văzut. "Cei 100" de Kass Morgan. Dar, sincer, nu regret că am început serialul înainte de a citi cartea.

      Ștergere
    5. Ah, ăla e? Interesant, îmi place coperta. Dacă ar fi să mă apuc de un serial, și să nu râzi, m-aș apuca de „Pasiuni” sau „Hannibal”. Nu știu dacă îți amintești de „Pasiuni”. E un film destul de vechi, de altfel nu știu dacă-l găsesc pe net. Ooof! Dar e foarte frumos. Poți căuta cu un search pe Google, poate o să ți-l amintești, dacă l-ai văzut când erai mai mică. Păi, atunci, vizionare plăcută la serial!

      Ștergere
    6. N-am văzut Pasiuni. Am văzut câteva episoade din Hannibal, dar în 50% din episoade îmi puneam mâna la ochi. Să nu râzi tu de mine!
      Poate voi încerca seria Hannibal de Thomas Harris mai bine. :))

      Ștergere
    7. Haha! :)) Da, te înțeleg perfect, trebuie să suferi de stomac, puțin, ca să te poți uita la Hannibal. Totuși, îmi place! Și eu mă gândesc să încerc seria. Pups!

      Ștergere
  4. Oare cum am trăit până la vârsta asta fără să ştiu ce sunt zigomaticii? O să citesc şi eu cartea asta, sper curând. Oricum, ştii că este o fază psihologică care presupune ca băieţii şi fetele care se plac să se "împungă" reciproc. De obicei apare în preadolescenţă, dar mai ştii, poate la extratereştrii şi bloggeriţe durează mai mult :)).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haha! :)) Cred că o să-ți placă. Și tocmai am terminat „Onix”, iar lucrurile iau o întorsătură destul de ciudată, oarecum previzibilă. Oarecum. Bine, mie îmi place să învârt acțiunea și s-o întorc prin toate părțile, să văd ce și cum iese din ea. Se pare că ține mult această „împungere”, alt lucru care-mi place. Și, hmhm, mușchii fălcilor îs „buccinatori”. Asta, așa, ca o notă. :D

      Ștergere
    2. Buccinatori - de aici vine cavitatea bucală?

      Ștergere
    3. Nu ai idee de câte ori m-a scos asta din belea :))

      Ștergere
  5. Frumoasa recenzia ta! :) Bravo, te felicit, ai un blog extrem de frumos si bine gestionat.

    RăspundețiȘtergere
  6. Acum câteva zile am terminat-o de citit și mi-a plăcut tare! Abia aștept să pun mâna și pe Onix și am văzut că cei de la LEDA se pregătesc să scoată și partea a 3-a! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa citesti si partea a doua, mi s-a parut mai... incitanta! :D

      Ștergere
  7. Cand am citit cartea, habar n aveam ca o sa fie si partea a doua(dar 5!!!) :)). Iar dupa aparitia Onix, n am mai avut rabdare( la acea vreme) si le am citit in engleza pe restul. Lucru cert este ca va fi o ecranizare( sper tot in 5 parti) pe care abia o astept!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am renunțat... La a treia, cred. Nu știu, nu prea e pe placul meu. :) A fost drăguță la început, dar apoi a devenit... Kitch!

      Ștergere