joi, 16 martie 2017

Magazinul de sinucideri, de Jean Teulé - Recenzie


Editura: Allfa
Colecția: Strada Ficțiunii
Rating: 3 din 5 steluțe
Număr de pagini: 120
Traducere din limba franceză: Magda Răduță

Într-un viitor îndepărtat, în Cartierul Religiilor Uitate, singura speranță de a evada din apocalipticul cotidian este excentricul Magazin de Sinucideri al familiei Tuvache. Aici se găsesc toate cele necesare unei sinucideri stilate, personalizate, teatrale, care să-i facă cinste sinucigașului: șerpi otrăvitori, măști hidoase, pentru cardiaci, costume de harachiri, cocktail-ul letal al zilei, sărutul morții, cam orice ți-ar putea tuna prin cap într-o formă viabil, să-i spun așa, mortală.

Toți membrii familiei - care poartă numele unor sinucigași celebri - împărtășesc aceeași părere, și anume că viața e o mare deziluzie și ar trebui curmată cât mai rapid cu putință. Toți, în afară de mezinul Alan, care este de un optimism incurabil. Treptat, sumbrul Magazin de Sinucideri tinde să se transforme într-un colțișor vesel și luminos. Iar comerțul cu lipsă de speranță, comerțul cu moarte și, la o adică, fazual spus, „comerțul cu salvare”, tinde, încetul cu încetul, să se ducă de râpă.

Am așteptat să citesc acest roman cam de când am auzit prima dată de el, însă abia acum am reușit. Sincer, nu am avut așteptări mari, deoarece știam că voi citi ceva drăguț, ceva amuzant, care într-adevăr ar trebui citit de oricine. Nu știu dacă acest roman trebuie înțeles, pe cât trebuie simțit de fiecare în parte - ideea este că te poți regăsi în el, sau nu. În unele momente, simțeam că fac parte din lumea romanului, îl înțelegeam pe fiecare personaj în parte, iar mai tare rezonam cu Alan, mezinul, cel zâmbăreț, care spune mulțumesc, „la revedere” și nu „adio” (aici am râs foarte tare la scena în care mama lui îi spune că, de fapt, clienții care pleacă de la magazinul lor nu se mai întorc niciodată - în mod ideal - de aceea nu se cade să li se adreseze cu „la revedere”, ci cu „adio”, pentru că sunt plecați pentru totdeauna). Cred că scopul acestui roman a fost, dincolo de alegoria indusă, de imaginea concretă care, de fapt, exprimă ceva abstract, să amuze, nu știu, eu am apreciat acest roman pentru că m-a făcut să râd, chiar mi-a adus zâmbetul pe buze, iar pentru mine asta a contat cel mai mult.

Da, volumul Magazinul de Sinucideri este și o satiră destul de reușită, vreau să spun, e foarte interesant cum Teulé reușește să scobească în sufletul omului și să-i descopere, poate, cele mai adânci gânduri. Simțul său critic, simțul său de observator este de apreciat, ba chiar de invidiat, și parcă totuși mă simt vinovat că m-am lăsat cuprins de un umor negru. Haha! Teulé are așa un talent de a-și capta cititorul prin felul în care scrie și nu plictisește. De fapt, stăteam și mă gândeam, mă, în 120 de pagini să vorbească omul ăsta despre același lucru, adică despre cum să se sinucidă niște oameni, bună ziua, salutare, vreau stricnină, na stricnină, adio, moarte plăcută, să nu vă mai văd pe aici?! Da, chiar sunt fooooarte amuzante opțiunile pe care autorul le oferă personajelor, opțiuni de a se sinucide, dar știu că fiecare, până la urmă, ascunde un substrat, iar aici m-am gândit mult la death kiss, o să vedeți voi, dacă citiți romanul, care e faza. Aici, Teulé a vorbit și despre iubire, și despre prietenie, și despre familie, și despre vise și orice înseamnă, de fapt, omul: sentimente.

Nu știu dacă aș mai putea vorbi despre ceva, nu pot acoperi prea mult - fiindcă nici nu vreau - deoarece romanul este destul de micuț; o sută douăzeci de pagini în care autorul Jean Teulé satirizează cu talent o societate posibilă, dintr-un viitor îndepărtat. ”Jean Teulé scrie într-o formulă originală, absolut inspirată, făcând revernțe atât Familiei Addams, cât și lui Baudelaire. Satirizează cu simpatie pesimismul, spleen-ul urban, nihilismul, depresia atât de în vogă. Rezultatul este, probabil, cel mai comic roman despre sinucidere scris vreodată”, este vocea editorului, o voce corectă și la subiect. Într-adevăr, n-ai fi crezut vreodată că un roman despre sinucidere te-ar putea amuza. Dar, uite, în literatură totul e posibil.

Știu că este și un filmuleț tare drăguț după acest volum, am să mă uit la el zilele următoare. Le mulțumesc enoooorm celor de la Grupul Editorial All pentru acest volum, vi-l recomand cu mare drag și, dacă l-ați citit, aștept părerile voastre! O zi minunată să aveți, călduroasă și plină de lecturi!

12 comentarii:

  1. L-ai citit în sfârșit! :D Tare m-am amuzat și eu citind, iar finalul acela...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daaaa! Mi-a plăcut mult sfârșitul. Bine te-am regăsit, Angelaaa!

      Ștergere
  2. o sa o citesc si eu:) multumim de recomandare

    RăspundețiȘtergere
  3. Am vazut filmuletul la recomandarea ta, acum vreau si cartea. Spor la recenzii!

    RăspundețiȘtergere
  4. Hihii, trebuie să-mi trimită și mie cei de la Allfa cărticica asta și abia aștept s-o citesc! O "ochisem" de ceva timp și mereu mi s-a părut că are un subiect interesant și că e ceva mai altfel. Simt nevoia de ceva mai amuzant în momentul ăsta, care să mă destindă, și am o oarecare impresie că va pica tocmai bine cartea asta în mâinile mele. :D

    "La revedere!" :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Aștept cu nerăbdare recenzia ta. ”La revedere”, deci o să revii!

      Ștergere
  5. Vaai, știu că am citit această cărticică acum ceva timp și că mi-a plăcut tare mult! Într-adevăr, este și un film, însă dacă altă dată cartea bătea filmul, ori invers, acum cred că acestea două se completează. Fiindcă mi se pare mult mai amuzantă cartea dacă ai în față personajele, așa caricaturizate cum sunt ele. O recenzie foarte drăguță ^_^ Felicitări!
    xx

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aceeași părere o am și eu, dar totuși am să mă uit la filmuțet! Mulțumeeeesc de vizită, Diana. Pupici!

      Ștergere
  6. am vazut recenzia si am mers in Carturesti sa-l citesc :)) o sa-l cumpar de indata ce fac rost de banuti pentru ca mi-a placut

    RăspundețiȘtergere