marți, 27 iunie 2017

„Îmi pare rău, sunt așteptată”, de Agnès Martin-Lugand- Recenzie



Editura: Trei
Rating: 3 din 5 steluțe
Anul apariției: 2017
Traducere din limba franceză: Carmen Otilia Spânu
Număr de pagini: 368

După ce a profesat ca psiholog timp de șase ani, Agnès Martin-Lugand s-a dedicat scrisului, publicându-și primul roman, Oamenii fericiți citesc și beau cafea, în regim propriu, pe platforma Kindle Amazon, în decembrie 2012. Remarcată rapid de bloggerii atenți la mediul literar virtual, a trezit interesul Editurii Michel Lafon, care i-a propus debutul în lumea editorială tradițională. Astfel, romanul său a cunoscut un succes uriaș, fiind tradus în mai multe limbi. Drepturile de ecranizare au fost achiziționate de producătorul american Harvey Weinstein. Cărțile lui Agnès Martin-Lugand s-au vândut în Franța în peste 1 milion de exemplare.  

Yaël trăiește doar pentru munca ei. Interpretă de excepție la o agenție renumită, își împarte timpul între întâlniri și cine de afaceri. Nu știe ce înseamnă o vacanță, e dependentă de adrenalină. Nu renunță niciodată la ținuta ei office și la pantofii cu tocuri înalte. Își vede rar familia și prietenii, care își fac griji pentru ea. Nu ține cont de sfaturi, pentru că simte că a făcut alegerea potrivită, animată de dorința neclintită de a reuși. Până când îl întâlnește pe Marc, cel mai bun prieten al său din studenție, și viața ei, atât de bine organizată, sare în aer. Trecutul o ajunge din urmă și Yaël descoperă că fericirea și succesul personal par a fi incompatibil. Un roman emoționant despre alegerile pe care le facem în viață.

Recunosc, după primele două cărți citite de la această autoare, Oamenii fericiți citesc și beau cafea și Viața e ușoară, nu-ți face griji, am văzut acest roman ca o mică dezamăgire, poate pentru că am avut eu așteptări oarecum prea mari. Da, îmi place mult cum scrie autoarea Martin-Lugand, dar, dincolo de o poveste frumos scrisă, de efervescențe stilistice, de un stil narativ aparte, am văzut o poveste simplă, un cadru clișeic și o intrigă, deși actuală, la fel de clișeică. Ea, tipa, care se schimbă încet dar sigur pentru un el, tip, cu chestii dintr-alea ca să mai tragem de timp, ba mai intervine ceva, ba se mai schimbă ceva, își dă seama că nu-i ok, ba își dă seama că-i ok, regretă, tralala, un carusel lîn care vii, plătești biletul, pleci. În sine, și-a meritat cele trei steluțe, pentru că a fost ca un respiro după ce am citit câteva thrillere foarte bune (vezi cele două ultime recenzii de pe blog), și l-am citit rapid, fără să-mi dea bătăi de cap sau alte chestii.

Legat de stilul scriitoricesc al lui Agnès Martin-Lugand, vă pot spune că e incomparabil. Mi-a depășit cu mult așteptările încă de la Oamenii fericiți citesc și beau cafea, nu mă așteptam să-mi placă atât de mult un astfel de roman, adică să nu mă plictisească. Un stil simplu, lipsit de poematizări, de metafore și chestii stilistice, nu, pur și simplu are un mod fascinant de a povesti, de a te face să fii acolo alături de ceea ce se întâmplă. Nu auzit prea multe păreri legate de acest roman, de aceea m-am bazat pe ce am citit de la autoare ulterior și mi-a plăcut la o adică, dacă este să vorbim despre stilul ei, pot spune că este unul de referință dacă e să vorbim de o lectură frumoasă și ușoară și sensibilă și curajoasă. Da, chiar a fost un ok, bun, picat la țanc, pentru că am vrut să citesc și ceva ușor, dar șinu prea m-a prins și ajunsesem, la un moment dat, în punctul în care să vreau să-l termin mai rapid ca să mă apuc de altceva, pentru că prea aveam impresia că nu se întâmplă nimic care să mă miște prea tare.

Nu pot spune mai multe despre acest roman, chiar nu pot. Este o lectură ok dacă-ți place Martin-Lugand, este o carte despre viață și despre alegerile pe care le facem, despre ce-ar trebui să lăsăm de la noi și despre faptul că, uneori, trebuie să ne bucurăm de lucrurile mărunte pentru a putea găsi fericirea. Totul este să alegem uneori și cu inima, nu doar cu mintea, pentru că lucrurile făcute în doi se simt mult mai bine și sunt cu mult, dar cu muuuult mai frumoase. Îmi place ce zice autoarea despre propriul roman: „Cred că nu ne oprim niciodată din a ne construi propria fericire. E un proces neîntrerupt. Yaël poate să se schimbe, are dreptul ca, la un moment dat, să aleagă altă cale. Până la urmă, putem avea mai multe vieți.” Și așa este. Totul este în noi! În inimile noastre!

Mulțumesc enooorm Editurii Trei pentru posibilitatea de a citi acest roman, eu vi-l recomand cu mare drag, sunt sigur că o să vă placă foarte mult. Pe site-ul celor de la Editura Trei găsiți o mulțime de cărți în vogă, să le spun așa, la prețuri bune, din toate categoriile. S-aveți lecturi frumoase și cu spor!
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu